Ruşeţ şi sindicaliştii lui trec printr-o dilemă complicată. Cum să meargă zi de zi la administraţie  şi să fie de acord cu toate abuzurile lui Ciurel, că altfel îşi pierd privilegiile precum confraţii lor din FNME, iar apoi să meargă la salariaţi şi să fie de acord cu păsurile lor. Încercând să pară fete mari după ce pleacă de la bordel, liderii lui Ruşeţ se încurcă rău în declaraţii. Mai ales că la televizor îi vede şi Ciurel, îi văd şi oamenii pe care îi reprezintă.  Pe cale de consecinţă, transformarea a 600 de mineri în paznici ba e necesară, ba nu e bună. Cota de cărbune ba se dă şi în bani, ba depinde de situaţia economică a complexului. Mutarea salariaţilor la alte locuri de muncă pe salarii mai mici ba e restructurare, ba nu e, că legală nu are cum să fie fără negocierea cu sindicatele.

Liderii lui Ruşeţ încă mai merg prin sălile de apel şi le vând gogoşi salariaţilor. Să nu dispere, că nu le ia nimeni din salariu, că prima de vacanţă o să vină ea cândva, chiar dacă a trecut concediul de ceva vreme, să acuşi-acuşi se va rezolva problema transportului, problema echipamentelor de muncă, a alimentelor de protecţie şi aşa mai departe.

Toţi liderii sindicali din Complexul Energetic Oltenia, care până acum un an erau la Federaţia Naţională Mine Energie, au avut privilegii din plin. Mergea şi treaba bine în companie, dar oricum drepturile unora depăşeau bunul simţ. Între timp, liderii s-au împărţit în două. Cei rămaşi în FNME sunt persecutaţi de administraţie, în sensul că nu sunt chemaţi la negocieri, nu sunt informaţi cu privire la măsurile luate cu oamenii, sunt evacuaţi din sediu, sunt împiedicaţi să încaseze cotizaţia de la membri etc. Doar pentru că se opun abuzurilor lui Ciurel. Cel plecaţi din FNME, regrupaţi acum în Federaţia Univers, unde sunt coordonaţi de Ion Ruşeţ, şi-au păstrat privilegiile, dar sunt aproape la fel de ignoraţi la negocieri. Spun aproape, pentru că Ruşeţ şi ai lui sunt chemaţi la ordin, nu la negocieri de către administraţie, unde semnează orbeşte orice li se cere. Mai mult, pentru a da impresia că fac treabă, Ruşeţ, Căldăruşe şi alţii se iau la trântă cu cei care nu l-ar lăsa pe Ciurel să facă performanţă: ANRE, Fondul Proprietatea. În loc să lupte pentru salariaţi, principala lor preocupare este să demonstreze că Ciurel ar fi un manager bun, dacă nu ar exista duşmanii imaginari. Duşmani inventaţi pentru a justifica viitoarele măsuri de reducere a numărului de salariaţi şi a salariilor în CE Oltenia, care sunt amânate doar din cauza campaniei pentru alegerile prezidenţiale. Dacă Ponta va fi preşedinte şi Ciurel va rămâne director, va urma potopul. În ce gaură se vor ascunde Ruşeţ şi ai lui, când realitatea nu va mai putea fi negată?