Că tot vorbeam ieri despre Rusia. Îi știți pe mujicii lui Gogol sau Dostoievski? Țăranii ruși de dinaintea marii revoluții, oameni tari și luptători, ei sunt mândria poporului rus, nu Putin și tinerii bezmetici care-și fac de cap într-un imperiu încă îngrozit de progres. Jose Mujica avea, așadar, un nume predestinat. Nici cu CV-ul nu stătea rău: militant de stânga și luptător în gherilele socialiste din timpul dictaturii militare care a controlat Uruguay-ul până în 1984. A fost închis 14 ani pentru convingerile (dar și pentru acțiunile) sale politice și e celebru pentru că ar fi fost împușcat de șase ori de poliție. Nu deodată. Eroul comunist perfect, un mic Che Guevara, că Nelson Mandela nu se cade să spunem.

În 2009, Mujica a fost ales președinte al Uruguay-ului. Acum, este vedetă în ziarele de peste tot. Pentru că Jose Mujica chiar este ceea ce Iliescu (cel care votează la fiecare scrutin în secția lui de fițe din Primăverii, încăpățânându-se să nu moară până nu ne distruge și bruma asta de democrație) nu a fost niciodată: un președinte cu adevărat sărac și cinstit. Mujica trăiește într-un cartier neasfaltat de la periferia Montevideoului, alături de nevastă. În decursul îndelungatei sale vieți (e doar cu 5 ani mai tânăr decât Iliescu) a reușit să agonisească, conform declarației de avere, un VW broscuță din 1987 în valoare de 1800 de dolari, o bucată de pământ, o casă și un tractor. El și soția își lucrează singuri pământul și adoră să crească flori. Își întind hainele la uscat pe o sârmă din curte, beau apă dintr-o fântână înconjurată de buruieni și sunt apărați de un cățea maidaneză cu trei picioare pe nume Manuela. Jose Mujica este ”the real thing”, cum ar zice englezul laburist. Îți dai seama de asta pentru că, de când e președinte, în fiecare lună, Mujica își donează 90% din salariu pentru scopuri umanitare. Într-o societate pe care capitaliștii ar caracteriza-o ca revenind la bezna comunismului iar ceilalți ca îndreptându-se spre umanism, Mujica ține discursuri îndelung aplaudate în care vorbește despre cumpătare, empatie și grijă pentru fiecare om.

Așa arată un fost comunist căruia i-a venit mintea la cap. Ion Iliescu nu este acel tip de comunist. Ion Iliescu este un comunist nociv, care a luat ce era mai rău din stânga. Și, din păcate, a dat răul mai departe discipolilor săi care ne conduc și azi. Fie-ne țărâna ușoară!