Serialul “Palma ca un pumn!”

Tocmai se stinseră ecourile celebrului serial al televiziunilor lui Vântu şi Voiculescu în care preşedintele Băsescu, în campanie electorală, părea că a lovit un copil cu dosul palmei când aceleaşi personaje l-au repus pe tapet puţin modificat. De această dată, personajul negativ, preşedintele Băsescu, nu-i mai dă peste gură unui copil ci unui tânăr avocat liberal din Bucureşti care pretinde că se plimba liniştit după miezul nopţii în staţiunea Neptun când, ce să vezi, preşedintele, uşor  luat în freză şi la braţul primei doamne, se repede la el, îl face un fel de boul bălţii şi-i arde una cu dosul palmei peste gura ce tocmai strigase: ”Să-ţi fie ruşine Patriciule”. De fapt, asta era replica celebră din celălalt film acum încasatorul dosului de palmă n-a strigat toată replica ci s-a oprit după cuvântul „ruşine”. Mai mult, gărzile preşedintelui l-au imobilizat, nu pe agresor ci pe victima rămasă ca la dentist. Prins în braţele vânjoase ale SPP-iştilor şi stând cu mâna unuia înfiptă în beregată, avocăţelul liberal a avut timp să observe profesionalismul ofiţerilor care au acţionat ca la carte. Adică l-au strâns de i-au trosnit oasele fără să lase după ei nici măcar o urmă de ranchiună să nu mai vorbim că n-a fost loc nici măcar de o vorbă neacademică, dintre acelea care încep cu „băga-mi-aş” şi se termină de regulă cu „şi în tot neamul tău”.  Ce mă enervează cel mai mult este lipsa de imaginaţie a regizorului şi a scenaristului, care au mizat doar pe efectul de scenă al poveştii fiindu-le lene să modifice măcar datele esenţiale ale problemei. Dacă de astă dată ar fi rezultat din spovedania avocatului că Băsescu l-a lovit cu pumnul sau i-a dat un şut în fund era altceva, dar aşa tot cu dosul palmei, tot peste gură…Să nu mai vorbesc de faptul că doar simpla asociere într-o firmă cu Sorin Roşca Stănescu spune multe despre avocatul neprihănit ce se dă lovit pe toate posturile de televiziune. Profesia Chiticului devenit peste noapte victimă a violenţei domestice ar fi trebuit să-i şoptească că nici martorul indirect pe care i-a adus, Marius Ghica de la Craiova nu este persoana după care să te iei până în pânzele albe. Personajul, acum profesor universitar , este unul din semnatarii “turnătoriei“ în urma căreia   Marin Sorescu, scârbit, şi-a dat demisia de la revista Ramuri şi din Uniunea Scriitorilor. Textul acelei turnătorii nesimţite este memorabil şi-l voi reda aici:   “Având în vedere că activitatea lui Marin Sorescu în cadrul revistei „Ramuri“ este aproape nulă; Având în vedere că Marin Sorescu denigrează marii scriitori de azi (St. Aug. Doinas, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, N. Manolescu), refuzând sistematic sa-i publice; Având în vedere că denigrează marii scriitori din exil: Eugen Ionescu, Emil Cioran („E. Cioran a ajuns ca Ceausescu pe toate gardurile“) şi denigrează U.S. („Uniunea Scriitorilor se va desfiinţa; s-o ajutăm să se prăbuşească“); Având în vedere că în redacţie se poartă dictatorial, socotind redacţia şi Oltenia ca pe o moşie proprie, devenind o piedică în dezvoltarea spirituală a acestei regiuni; Îl recuzăm pe Marin Sorescu din funcţia de redactor şef al revistei «Ramuri». Menţionăm că laureatul Premiului Herder nici nu primeşte salariul de la revista noastră, fiind salariat la edit. „Scrisul Românesc“. Menţionăm, de asemenea, că prezentul memoriu n-a fost semnat de dactilografă, de tehnoredactorul Alin Roşca şi de femeia de serviciu. Ion Buzera, Valentin Bazăverde, Gabriel Chifu, Romulus Diaconescu, Marius Ghica, Sabin Gherman, Ion Lascu, George Popescu, Constantin Barbu“.  Cum să fie nulă „activitatea“ lui Marin Sorescu la „Ramuri“-! Însăşi prezenta numelui său pe frontispiciul revistei putea fi considerată o „activitate“, care merita plătită în aur. Tocmai personajele neimportante din redacţie ca femeia de serviciu şi dactilografa care nu au semnat turnătoria scriitorilor sunt purtătoare de bun simţ şi mi se par situate pe o poziţie corectă. În situaţia creată, poetul a fost nevoit sa-şi prezinte demisia.  Faţă de semnatarii “turnătoriei” poetul a avut la vremea aceea următoarele cuvinte pe care le citez: ”Cu Gabriel Chifu, Constantin Barbu, Marius Ghita (aşa s-a numit profesorul universitar înainte de a fi Ghica) nu-i bine să înnoptezi pe drum, sau să treci ziua printr-o pădure. Le urez în continuare o creştere frumoasă” – demisia pe care poetul Marin Sorescu a depus-o la Uniunea Scriitorilor. Şi-o mai aminti martorul Ghica de mărturia asta-!

Vizualizări: 97

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: