Oricine lucrează într-un birou cu mai mulți oameni, într-o fabrică sau în general într-un loc în care se află în contact direct cu alți colegi, are invariabil impresia că există colegi care nu fac nimic la serviciu. Și chiar există. Dacă dumneavoastră citiți asta și vă gândiți: ”Hmm, eu n-am avut niciodată senzația că există colegi care nu fac nimic”, e simplu: voi sunteți ăia!
În general, leneșii cauzează frustrare și furie la locul de muncă, în rândurile celorlalți angajați. Deseori, colegii lor nu doar că se înfurie văzând cum leneșii stau în timp ce ei muncesc, ci chiar sunt siliți să facă, mai devreme sau mai târziu, munca pe care leneșii o refuză, o amână sau nu și-o asumă. Asta e nasol, știu. O spun în calitate de leneș sincer și empatic.
Dar un om de știință destul de muncitor este aici să ne salveze. Nu e nasol deloc că unii oameni o freacă la serviciu, spune Eisuke Hasegawa, profesor de agricultură la Universitatea Hokkaido din Japonia. Acesta a întreprins un studiu cât se poate de ambițios despre motivația lenei în coloniile de furnici. În oricare moment al observației lui, între 20 și 30% din totalul furnicilor stăteau pur și simplu fără să facă nimic, sau în orice caz nimic care să semene a muncă. Asta în timp ce restul de 70-80%, se subînțelege, se speteau. Mai mult decât atât, leneșii erau mereu aceiași, deci nu e vorba despre simple pauze pe care aproximativ un sfert dintre furnici le-ar lua de muncit. Doar că, aprofundând studiul, Hasegawa ne dă ”decisiva”: coloniile care au un procent ridicat de frecangii în rândurile lor sunt cele mai rezistente. Pentru că, deși pe moment nu fac într-adevăr nimic, acele furnici care stau degeaba au rolul de rezerve pentru furnicile muncitoare. Odată ce acestora li se întâmplă ceva, furnicile leneșe încep să le ia locul, păstrându-se însă proporțiile. 
Extrapolând la oameni, Hasegawa presupune că, la fel ca și în cazul furnicilor, comunitatea are un mod foarte eficient în a-i determina pe leneși să treacă la muncă, atâta timp cât mâna lor de lucru este cerută pentru binele ”coloniei”. E drept că, până să se ajungă în această situație critică în care să reactivăm putorile care stau degeaba și plimbă hârtii prin întreprindere, va trebui să-i suportăm pe leneși pentru ceea ce sunt: niște ființe fără utilitate imediată și care ar putea rămâne multă vreme inutile, atâta timp cât noi (sau mai degrabă voi) vă rupeți cârca. Dar hei, dacă funcționează, puteți oricând să le luați locul. Merită o încercare, nu?