Sindicatele miniere din Gorj au luat decizia de a face pact cu USL, dar deocamdată nu este foarte clar care vor fi termenii acordului. În lipsa unor informaţii pe care puţini le deţin, nu ne rămâne decât să speculăm. Bazele acordului au fost puse acum mai bine de o săptămână, la o întâlnire pe care Marin Condescu a avut-o cu Victor Ponta, în prezenţa lui Florin Cârciumaru. Miza lui Ponta este Roşia Montană, proiect pentru care premierul a obţinut promisiunea de susţinere din partea sindicatelor conduse de Marin Condescu. Sunt surse care susţin că emisarii FNME au ajuns deja la Roşia Montană, pentru a discuta cu cei de la faţa locului o strategie comună.

Pentru Victor Ponta, proiectul Roşia Montană este mai important decât orice şi pare dispus să pună în pericol chiar proiectul USL, pentru a scoate la lumină, prin cianurare, aurul din Apuseni. Mai puţin clar este ce obţin sindicatele miniere. Marin Condescu a spus că promisiunea unei strategii care să transforme CE Oltenia într-un generator de locuri de muncă în regiune. Să înţelegem de aici că nu vor mai avea minerii şi energeticienii parte de concedieri, externalizări, şomaj tehnic? Dacă ar fi aşa, presupun că liderii USL ar urla asta pe toate posturile de televiziune. Şi atunci concret, în cifre şi termene clare, ce au obţinut sindicaliştii din FNME? Sper că mai mult decât finanţare pentru fotbal, libertate pentru lideri, cotizaţii virate în cont sau schimbări de directori. Pentru că problemele reale sunt altele şi privesc zeci de mii de familii din Oltenia.

Marin Condescu dă deocamdată mesaje criptate, de genul „Pentru Oltenia rolul determinant îl vor avea domnul Cârciumaru şi domnul Călinoiu”. Normal, ei sunt la putere, doar nu o să aibă un rol determinant Catrinoiu de la PNŢCD. Ce ascunde acest mesaj? Condescu nu se încumetă să spună că va fi salvată compania de către cei doi, ci mai degrabă că aceştia o pot face, dacă există voinţă politică. Prima reacţie a lui Călinoiu şi Cârciumaru a fost de a se afişa cu Ciurel şi Răuţ la un meci de fotbal din liga secundă. Iar lucrurile astea de obicei nu sunt chiar întâmplătoare. Înclin să cred că în continuare Cârciumaru rămâne oscilant, iar Călinoiu, Ciurel şi Răuţ adversarii lui Condescu, doar că le este teamă să nu îl supere pe „domnul premier”.

După un an în care războiul administraţie – sindicate, susţinut de Călinoiu, a ţinut prima pagină a ziarelor, părţile par ceva mai rezervate în atacuri. Nu s-a ajuns la pupături de împăcare în public decât dinspre Condescu. După părerea mea, acesta greşeşte făcând un nou pact politic cu puterea, deşi strategia asta i-a adus numeroase câştiguri în ultimii 20 de ani. Pentru că interesele de acum sunt altele, nu doar electorale. Dacă aleg calea blatului politic, de data asta sindicatele vor pierde lupta. Piaţa Universităţii va demonstra că doar cine luptă din convingere, fără interese ascunse, îşi va impune punctul de vedere chiar şi în faţa unei majorităţi de 70%.