Țeapa lui Nistorescu, țeapa fanilor lui

”Informația trebuie verificată din trei surse”, spune un principiu de bază al unei meserii tot mai vagi, jurnalismul. Eternul Cornel Nistorescu, om îmbogățit din presă după ce Adrian Păunescu însuși povestea cum a venit să se angajeze la Flacăra cu basca de strungar încă pe cap, a verificat, probabil, de la trei prieteni de pe Facebook o poză trucată pe care revista Kamikaze o publicase cu câteva zile înainte. Devenită rapid viral, poza înfățișa o presupusă curte a unei biserici unde, pe lângă lăcașurile cu lumânări pentru vii, respectiv morți, mai fusese adăugat unul, unde se puteau pune lumânări pentru ”6 din 49”. Scandalos era faptul că la ”vii” era doar o lumânare, la ”morți” nici una, iar la ”6 din 49” era plin. Sau ar fi fost scandalos, dacă ar fi fost adevărat. Nu era.

Incredibil, dar marele jurnalist Nistorescu a luat-o de bună. Nu doar atât, dar a scris un editorial fluviu în Cotidianul plecând de la acea poză, unul în care identifica pe un ton patetic și tăios câteva păcate esențiale ale națiunii române. Editorialul poate fi găsit încă pe site-ul cotidianul.ro (poartă numele ”Viii și morții, blestemați împreună”) și conține referiri incredibile (și incredibil de amuzante) la poza trucată cum ar fi ”Cultul morţilor s-a estompat ca şi cultul pentru muncă sau cel pentru eroi. Cultul banilor este singurul care mai face prozeliţi” sau ”Mulţimea de lumânări aprinsă la 6/49 ne arată că este vorba de un sport al norocului intrat în biserică”, ca să nu mai vorbim de ”De câte ori aud că suntem un popor credincios, un popor ospitalier, blând şi extrem de pudic, îmi aduc aminte de femeia gravidă bătută de mineri în 1990, de curvele de pe centură şi de pe Ştefan Furtună, de bătrânii tâlhăriţi şi ucişi pentru câţiva lei de nişte mucoşi violenţi. Şi de puzderia de lumânări aprinse la 6/49 lângă locurile aproape părăsite pentru vii şi pentru morţi”.

Acest om fără umor și cu o inteligență, iată, într-atât de îndoielnică, s-a îmbogățit din presă, după cum spuneam. A fost citit și apreciat de milioane de oameni, e privit și acum ca un reper în breaslă. Cum e posibil așa ceva? Cine poartă vina? Nistorescu în nici un caz. Breasla în sine? Poate un pic. Publicul? Cel mai mult. Pentru că publicul stă acasă, bagă o felie de parizer pe gât și, în loc să citească Pleșu, se desfată cu Nistorescu. Și-l înjură pe preotul care a făcut posibilă o asemenea enormitate la biserica lui.

Vizualizări: 173

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: