Calea ferată vine în Motru șerpuind molcom de la sud est, dinspre Craiova, și se oprește imediat după ce intră în gară. Nu mai are unde să se ducă. La vest de Motru nu e nimic interesant pe o rază de mulți kilometri, iar drumurile către Târgu Jiu sau Severin sunt prevăzute fiecare cu câte un deal pe care inginerii de la căile ferate comuniste sigur nu s-au încumetat să-l traverseze cu șinele.

Deși calea ferată există însă, chiar dacă invadată de bălării și etnii migratoare, trenul nu a mai mers pe ea de mai bine de doi ani, după ce CFR-ul a hotărât că nu e o investiție bună. Și chiar nu era. Trenul Motru – Craiova circula de două ori pe zi dus-întors, cu regim de personal, și nu era avantajos nici pentru călători, nici pentru autorități. Călătorii dădeau șpaga modică prefăcându-se că nu sunt deranjați de faptul că iarna mai prind și vagoane fără curent și căldură, iar nașii și lucrătorii de prin gară încercau să se dea ocupați ca să le meargă salariul, în ciuda absenței cvasitotale a încasărilor. Trenul până la Craiova făcea aproape trei ore, pe un drum pe care cu mașina îl poți străbate lejer în 60 de minute. Era, practic, o întoarcere în timp direct pe vremea căruțelor.

Și totuși, motrenilor li s-a năzărit că vor iarăși tren, iar proiectul a fost aprobat. Dintr-o clipă în alta (deci probabil prin primăvară, la cum merg lucrurile pe la noi), un tren nou-nouț, cu dotări ultra-moderne, va lega Motrul de orașele în care puținii motreni care nu pleacă în Italia s-au dus la facultăți. Ce vor face motrenii cu internetul din tren nu contează chiar foarte tare nici măcar pentru ei. Important e că vor scăpa din Motru. De altfel, autoritățile iau în calcul ca trenul Motru – Craiova să funcționeze doar dus.