Poate că asta merităm. V-ați gândit la asta? Dacă nu, ar fi cazul. Să profităm cu toții, mai ales ăștia exilați în cod roșul, spre estul țării, de aceste zile în care ți-e milă și să scoți un câine din casă sau un premier din sala în care joacă baschet și să ne gândim serios la lucrurile defecte din România. Cine e de vină pentru ele? După toate aparențele, noi toți. Democrația românească, deci noi, românii, provocăm toate aceste reacții bolnave, care par venit din trecutul cu care nu ne mândrim. Dar problema e că nu sunt în trecut, de fapt, ci se întâmplă acum. Lumea râde de noi acum și, mai grav, ne afectează viitorul copiilor noștri născuți aici, nu nouă. Este cumva România o dictatură? Atunci am înțelege cum bietul popor este nevoit să suporte o gașcă de bandiți la conducerea lui. Dar vestea cea tristă și poate senzațională pentru unii este că poporul e vinovat. Poporul care a votat cu Dan Voiculescu în proporție de peste 70%, într-un colegiu din capitala țării în care fostul turnător la Secu (actual șef la Secu și manipulator prin mijloace media) candida împotriva unui tip ireproșabil, bașca într-un scaun cu rotile.

Da, ce vă mirați așa? E țara în care lăsăm intenționat zăpada să se adune pe străzi, pentru că așa ne umplem buzunarele. Și țara în care, după ce troienele se formează, ne prefacem că le curățăm cu niște tehnologii învechite din secolul trecut tocmai ca să nu avem spor și, astfel, ați ghicit, să ne mai umplem un pic buzunarele. De fapt, am folosit greșit persoana I. Nu noi ni le umplem, ci ei. Tot ei.

România e țara, singura din lume deocamdată, care a interzis un film de artă al unui reputat regizor danez pentru că acesta conține prea mult sex. Desigur, filmul lui Von Trier nu va putea fi văzut, cel mai probabil, nici în Coreea de Nord, dar spunând asta ne întoarcem la vechea discuție: acolo este decizia dictaturii, nu a bieților oameni. În caz de democrație și-n Coreea de Nord, vă spun eu că acolo s-ar fi difuzat filmul. Măcar că vecinii lor din Sud au demonstrat că pot fi una dintre cele mai luminoase civilizații ale noii lumi.

Cât despre noi, trebuie să învățăm că noi suntem responsabili pentru tot ceea ce fac ei. Pentru că, fără noi, ei nu ar fi acolo. O dată pentru că noi i-am votat și insistăm în greșeală încă de la începuturile acestui dar minunat al civilizației – votul democratic. Și a doua oară pentru că, chiar dacă vedem că am greșit, am putea să ne reparăm greșeala făcând o revoluție. Da, ați citit bine. Lamentațiile nu-și au sensul, uitați-vă în Ucraina cum se face. O revoluție pe bune, însă, de data asta. Cum ar fi? Cum să fie... Rău pe termen scurt, dar atât de bine pentru viitor.