Ultimul „academician în viaţă în materie de Krivoi Rog ” despre cea mai mare gaură la bugetul României
Combinatul de Îmbunătăţire a Minereurilor Acide (CIM) Krivoi Rog – Ucraina a reintrat în atenţia presei centrale, odată cu problemele financiare ale europarlamentarului de Pipera Gigi Becali. Firma ARCOM S.A., achiziţionată de miliardar, un brand al Securităţii în construcţiile externe, este falimentară la prima vedere. De câteva luni bune, cinci companii cer în instanţă falimentul ARCOM pentru datorii mai mari de 3 milioane de euro, reuşind să-i blocheze conturile şi activitatea. Angajaţii filialei ARCOM Krivoi Rog S.A. care au grijă de combinatul mai sus pomenit au intrat recent în grevă, cerându-şi drepturile. Adică, salariile şi diurnele neplătite de câteva luni bune. Alţii au acţionat firma în judecată. Presa centrală a relatat scandalul pe larg, articolele publicate dovedind lipsă de documentare în acest dosar sensibil al economiei şi societăţii dâmboviţene. Ca de obicei, tratarea subiectului s-a făcut superficial, numai pe baza sesizărilor unor foşti lucrători în şantier şi se referă la devalizarea combinatului, chiar de cei care trebuiau să-l păzească. Din nefericire, ţinta articolelor nu a fost clarificarea situaţiei în care se află de peste 20 de ani această investiţie (tratată cu indiferenţă criminală la nivel înalt), ci defăimarea Războinicului Luminii. Dacă se mai poate vorbi de aşa ceva. Jurnaliştii ar trebui să ştie că ARCOM S.A. nu poate falimenta dintr-un simplu motiv – firma este nominalizată ca antreprenor general al CIM Krivoi Rog prin mai multe convenţii multilaterale inter-guvernamentale, printr-un contract de comerţ exterior şi prin Decretul de Stat nr. 156 din 5 iunie 1987. Mai precis, ARCOM S.A. gestionează o parte semnificativă a averii statului român în Ucraina. Numai Parlamentul României poate schimba această situaţie.
În acest timp, ucrainenii acţionează cum îi duce capul. Potrivit ziarului local Provincia, în data de 16 iunie 2009, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, o instanţă de judecată a declarat falimentul GOKOR (cum este denumită de ucraineni investiţia CIM Krivoi Rog). Directorul general Kolesnik a fost demis, urmând a se numi un lichidator.
Ce efecte va avea această decizie unilaterală, care încalcă toate convenţiile şi contractul de mai sus asupra statului român, nu putem ştii. România a investit în această gaură neagră sute de milioane (unii spun chiar 2 miliarde) de dolari, fără să primească nimic în schimb. În demersul nostru profesional pentru recuperarea banilor investiţi la Krivoi Rog, am realizat un interviu cu unul din ultimii specialişti în domeniu. Fostul director adjunct al UzinExport S.A. Bucureşti ( fostă Uzin ExportImport, parteneră alături de ARCOM la derularea investiţiei din Ucraina), Ion Hotăranu a participat la realizarea CIM Krivoi Rog încă de la demararea lucrărilor, comandate de conducerea fostei URSS. Hotăranu spune că a partcipat la negocierile derulate pe problema Krivoi Rog şi a făcut nenumărate demersuri la persoanele responsabile din mai toate guvernele postdecembriste.
Interviul lămureşte în mare parte problemele referitoare la convenţiile semnate de România cu partenerii externi şi identifică documentele de bază care fundamentează investiţia de la Krivoi Rog. O gaură neagră de care sunt legate şi astăzi peste 150 de firme româneşti.
Pe ce baze a fost fundamentată „Afacerea Krivoi Rog” şi care era utilitatea acesteia ?
Participarea României la realizarea CIM Krivoi Rog ca parte determinantă a „Afacerii Krivoi Rog” s-a făcut ca urmare a unei aprecieri corecte şi realiste privind asigurarea pe termen mediu a necesarului de pelete, materie primă de bază reutilizată de siderurgia românească.
În conformitate cu legislaţia aplicabilă, Statul Român s-a implicat total şi responsabil în construcţia, derularea şi finalizarea investiţiei asigurând cadrul legal necesar acestei megaafaceri.
În acest sens, în baza legislaţiei vremii privind activitatea de comerţ exterior, a legislaţiei privind investiţiile complexe, a legislaţiei externe aplicabile, a tuturor actelor normative cu aplicare concretă la obiectivul acestei megaafaceri a fost aprobat Decretul 156/1987. Decretul se referă numai la „Afacerea Krivoi Rog” definind participanţii, acordând împuternicirile necesare activităţilor ulterioare apariţiei sale, definind schema organizatorică pe verticală şi orizontală, stabilind obligaţii şi mod de lucru. Documentul care a fundamentat conţinutul Decretului 156/’87 a fost NOTA DE FUNDAMENTARE.
Din poziţia de director general adjunct al UzinEzport S.A., v-aţi ocupat personal de „Afacerea Krivoi Rog”. Presa a relatat de-a lungul timpului numeroase nereguli în ceea ce priveşte gestionarea patrimonului celei mai mari investiţii externe româneşti. Care credeţi că sunt responsabilităţile firmelor şi instituţiilor participante la lucrări ?
„Afacerea Krivoi Rog” a fost angajată la extern de împuternicitul guvernului României, respectiv de ministrul MCECEI de la acea vreme. Contractul de Antrepriză şi contractele de comerţ exterior pentru livrarea „ utilajelor în cotă” au fost semnate de împuterniciţii stabiliţi prin Decretul 156/’87. Drepturile şi obligaţiile acestor întreprinderi (societăţi) erau cele stabilite de legislaţia aplicabilă, orice interferenţă fiind exclusă. În contextul celor mai sus menţionate, a trata cazuri izolate, nereprezentative pentru „Afacerea Krivoi Rog”, dar importante sub aspect jurnalistic nu este o abordare
folositoare şi nu caracterizează societăţile participante la realizarea Convenţiei Bilaterale. Furturile, găinăriile, descompletările...etc. sunt aspecte ce ţin de societatea ce le gestionează, deci responsabilitatea nu este a individului făptaş ci a societăţii în totalitatea ei. Este la latitudinea şi intră în obligaţia societăţii să-şi reglementeze disfuncţionalităţile în interior, pentru că oricum în faţa finanţatorului ea raspunde exclusiv şi în totalitate. Cu toată responsabilitatea şi competenţa unuia care a realizat câteva obiective complexe în exterior, vă pot confirma că participanţii nominalizaţi şi împuterniciţi prin Decret 156/’87 au fost de bună credinţă şi şi-au desfăşurat activitatea în condiţii foarte grele, în stres permanent, cu retribuţii mici şi condiţii precare. Apreciez că nu este corect să ducem în derizoriu un efort fantastic ca anvergură şi complexitate.
Afacerea Krivoi Rog este o partitură care nu poate fi „cântată după ureche”
În acest caz, care credeţi că ar fi abordarea cea mai potrivită a problemei? Este vorba totuşi despre recuperarea sutelor de milioane de dolari investiţi de România la CIM Krivoi Rog.
Problematica de fond a „Afacerii Krivoi Rog” este aceea a recuperării banilor investiţi (inclusiv dobânzi ale creditului, cheltuieli suplimentare, dobânzi intercalare, eventual, daune materiale şi chiar morale). Această problematică este 100% a administratorului convenţiei. Participanţii nominalizaţi în Decret 156/’87 răspund numai în limita atribuţiilor individualizate prin legislaţia aplicabilă şi pot consilia administratorul.
Din punct de vedere al autorităţii şi corectitudinii perceperii şi interpretării informaţiilor şi datelor privind „Afacerea Krivoi Rog” este de menţionat că această megaafacere, ca problematică se adresează unui segment restrâns şi specializat în investiţii complexe externe guvernate de legislaţia CAER. Într-o exprimare colocvială, ci numai şi numai „interpretată de notişti”. Eu sunt implicat în proiectul Krivoi Rog din 1982 când, la sediul IPROMET, împreună cu alţi trei specialişti din CIUEMMR (Centrala Industrială de Utilaj Energetic, Metalurgic şi Măsuri de Ridicat) am prelucrat documentaţia sovietică (la nivel de temă tehnică dezvoltată). Ulterior am fost numit ca director adjunct al ICE UZINEXPORTIMPORT şi director al reprezentanţei din şantier. Din această postură am venit în contact cu problematica extrem de complexă a „Afacerii Krivoi Rog” şi cred că pot emite păreri autorizate.
După Revoluţie, cei mai puternici oameni din stat au avut informaţii corecte şi concrete despre stadiul lucrărilor la CIM Krivoi Rog.
La ce nivel s-a tratat afacerea după 1990 şi care sunt persoanele care trebuiau să se ocupe de reglemetarea legislaţiei Krivoi Rog ?
După ianuarie 1990, prin disoluţia Statului, toată legislaţia ce reglementează participarea României la realizarea CIM Krivoi Rog, a devenit desuetă fiind practic depăşită. Sunt foarte multe intervenţii făcute la nivelul conducerii ex-ministerului industriei privind necesitatea revizuirii legislaţiei „Afacerii Krivoi Rog”, propuneri concrete sau proiecte de acte normative. Rezultatul este că nimeni nu a dorit să se implice responsabil în problematica acestei afaceri. Toate partidele parlamentare cu excepţia PRM, la nivel de parlamentari sau demnitari, mai ales în perioadele pre şi electorale au manifestat interes temporar nefinalizat în acţiuni de substanţă. Din actualul executiv, D-nii miniştri Borbely Laslo (în mod concret şi direct); Paul Păcuraru şi Varujan Vosganian (în calitate de parlamentari) au venit în contact cu problematica „Afacerii Krivoi Rog” implicit şi cu modalităţi concrete de organizare a recuperării valorilor investite fie integral fie prin valorificări ca o creanţă. Personal am participat la discuţii privind problematica „Afacerii Krivoi Rog” cu D-nii Ion Iliescu; Vasile Ionel; Ioan Solcanu; Viorel Hrebenciuc; Dan Ioan Popescu; Alexandru Stănescu; Virgil Popa; Traian Băsescu (ca vicepreşedinte al PD), Teodor Stolojan, Florin Georgescu, Dan Pascariu şi alţii. Au fost discuţii informale sau pur tehnice, nefinalizate în acţiuni sau actualizări ale documetelor de bază.
Mulţi critică, puţini oferă soluţii. Sunteţi în măsură să vă asumaţi soluţii şi să oferiţi consultanţă de specialitate ? Ce credeţi că ar trebui să se facă pentru recuperarea investiţiei ?
Înaintea unei analize de fond a „Afacerii Krivoi Rog” apreciez ca strict necesar să fie prezentată situaţia de detaliu a investiţiei, contorizând sumele necesare aducerii ei cel puţin la nivelul încetării „de facto” a activităţilor în şantier. Apreciez ca strict necesară o analiză juridică de fond a Convenţiilor (Multilaterală şi Bilaterală) a Contractului de Antrepriză; a Convenţiilor interbancare, a Convenţiilor de lucru şi şedere; a Convenţiei vamale, după care, în logica binară să se tragă o concluzie privind oportunitatea unei soluţionări pe cale juridică. Referitor la aprecierea D-lui Preşedinte Traian Băsescu, făcută cu ocazia vizitei la Bucureşti a preşedintelui ucrainean Iuşcenko, potrivit căreia România nu mai este interesată în finalizarea CIM Krivoi Rog şi valorificarea sumelor investite la nivel de până la 30%, personal o consider ca un exces, o greşeală a celor ce îl consiliază. Numai după o analiză tehnică, economică şi juridică a întregii „Afaceri Krivoi Rog” putem avea o evaluare care să fie îmbrăcată în acţiuni comerciale. În limita timpului disponibil, a stării de sănătate şi a experienţei, pot fi consultat în orice problemă în care se apreciază că aş fi util.
Ce obligaţii mai au cele peste 150 de societăţi româneşti participante la construcţia combinatului ?
În condiţiile actuale, Legea 576/2003 este în opinia mea o capcană pentru societăţile comerciale ce au beneficiat de prevederile ei. Legea apără administratorul convenţiei de o parte (teoretică) din obligaţiile pe care le are faţă de MEF, pe partea de recuperare a finanţării afacerii Krivoi Rog. Succesorul FPS, AVAS poartă responsabilitatea juridică a conservării obligaţiilor juridice a beneficiarilor prevederilor Lg.576/2003. Ca o opinie personală, toate întreprinderile (azi societăţi comerciale) nominalizate cu sarcini şi responsabilităţi comerciale) în Decret 156/86, azi nu mai au nici o răspundere materială sau juridică în „Afacerea Krivoi Rog”.
Românii au lucrat la CIM Krivoi Rog în condiţii de radioactivitate naturală mare, fiind supuşi unor anomalii magnetice extrem de puternice.
După cum se ştie, lucrările în combinatul din Ucraina au fost demarate în 1986, adică exact în anul în care a avut loc cel mai mare accident nuclear din istoria omenirii, explozia de la Cernobâl. Cum a fost influenţat personalul deplasat la muncă la Krivoi Rog ?
Ca o opinie personală, de simplu cetăţean care îşi exercită dreptul la vot din patru în patru ani , mi se pare o nedreptate enormă ca actualii bugetari să beneficieze de toate minunăţiile de sporuri şi facilităţi salariale (citez „sporul de antenă”) în condiţiile în care în şantierul CIM Krivoi Rog, mii şi mii de bărbaţi, sute de femei au lucrat, unii mai lucrează şi azi în condiţii reale de radioactivitate naturală mare şi de anomalii magnetice foarte puternice. Aceştia nu au beneficiat de avantaje materiale la salariu sau la pensie, ci numai de căderea părului, a dinţilor, declanşarea unor boli, etc.(nu ca masă de oameni ci ca indivizi).
Zona Dolinskaia este o zonă puternic ionizată, descărcările electrice sunt foarte violente, iar toată vegetaţia are pronunţată textură lemnoasă. Selecţia naturală a acţionat de-a lungul vremurilor. Sunt puţini băştinaşi cardiaci monitorizaţi special, iar în perioada anomaniilor magnetice activitatea localnicilor este mai redusă, fiind persoane cărora le este interzisă părăsirea domiciliului.
Există şi voci care condamnă participare României la acest megaproiect comunist. A fost sau nu CIM Krivoi Rog o afacere bună pentru ţara noastră ?
Domnule Ohanesian, aţi lucrat în şantier, dar responsabilităţile dvs. au fost în limita fişei postului, venind în contact cu „unele realităţi”şi/ sau informaţii mai mult sau mai puţin reale, dar în nici un caz de substanţa, care să afecteze „demolarea” realizării CIM Krivoi Rog şi a Convenţiei Bilaterale. Nu acele informaţii, nu „gura lumii”, nu referirile unor indivizi duplicitări sau nesinceri, nu „găinăriile” sau „coţcăriile” caracterizează munca depusă de enorm de mulţi oameni de bună credinţă atunci şi acum anonimi. Krivoi Rog a fost o afacere bună, nefinalizată pentru că la nivel de Convenţie a fost derulată prost, iar Parlamentul prin reprezentanţii săi nu a făcut absolut nimic. Apreciez ca imperativă implicarea parlamentului în „aducerea la zi” a „ Afacerii Krivoi Rog” şi stabilirea măsurilor de urmat. Avem nevoie de fapte nu de vorbe ! Sunt perfect conştient că acest interviu va deranja, în special unele autorităţi cu responsabilităţi certe, dar făcând parte din cei nevoiţi să înveţe „la faţa locului”, pot afirma fără modestie că în materie de Krivoi Rog, sunt unul din ultimii „academicieni” în viaţa.
Pus la curent cu acţiunile unilaterale ale ucrainenilor ( referitoare la CIM Krivoi Rog), fostul director Hotăranu spune că acestea nu pot prejudicia în niciun fel România, pentru că la mijloc există o cel puţin o convenţie şi un contract de comerţ exterior în care parteneri sunt două state.
În acest timp, ucrainenii acţionează cum îi duce capul. Potrivit ziarului local Provincia, în data de 16 iunie 2009, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, o instanţă de judecată a declarat falimentul GOKOR (cum este denumită de ucraineni investiţia CIM Krivoi Rog). Directorul general Kolesnik a fost demis, urmând a se numi un lichidator.
Ce efecte va avea această decizie unilaterală, care încalcă toate convenţiile şi contractul de mai sus asupra statului român, nu putem ştii. România a investit în această gaură neagră sute de milioane (unii spun chiar 2 miliarde) de dolari, fără să primească nimic în schimb. În demersul nostru profesional pentru recuperarea banilor investiţi la Krivoi Rog, am realizat un interviu cu unul din ultimii specialişti în domeniu. Fostul director adjunct al UzinExport S.A. Bucureşti ( fostă Uzin ExportImport, parteneră alături de ARCOM la derularea investiţiei din Ucraina), Ion Hotăranu a participat la realizarea CIM Krivoi Rog încă de la demararea lucrărilor, comandate de conducerea fostei URSS. Hotăranu spune că a partcipat la negocierile derulate pe problema Krivoi Rog şi a făcut nenumărate demersuri la persoanele responsabile din mai toate guvernele postdecembriste.
Interviul lămureşte în mare parte problemele referitoare la convenţiile semnate de România cu partenerii externi şi identifică documentele de bază care fundamentează investiţia de la Krivoi Rog. O gaură neagră de care sunt legate şi astăzi peste 150 de firme româneşti.
Pe ce baze a fost fundamentată „Afacerea Krivoi Rog” şi care era utilitatea acesteia ?
Participarea României la realizarea CIM Krivoi Rog ca parte determinantă a „Afacerii Krivoi Rog” s-a făcut ca urmare a unei aprecieri corecte şi realiste privind asigurarea pe termen mediu a necesarului de pelete, materie primă de bază reutilizată de siderurgia românească.
În conformitate cu legislaţia aplicabilă, Statul Român s-a implicat total şi responsabil în construcţia, derularea şi finalizarea investiţiei asigurând cadrul legal necesar acestei megaafaceri.
În acest sens, în baza legislaţiei vremii privind activitatea de comerţ exterior, a legislaţiei privind investiţiile complexe, a legislaţiei externe aplicabile, a tuturor actelor normative cu aplicare concretă la obiectivul acestei megaafaceri a fost aprobat Decretul 156/1987. Decretul se referă numai la „Afacerea Krivoi Rog” definind participanţii, acordând împuternicirile necesare activităţilor ulterioare apariţiei sale, definind schema organizatorică pe verticală şi orizontală, stabilind obligaţii şi mod de lucru. Documentul care a fundamentat conţinutul Decretului 156/’87 a fost NOTA DE FUNDAMENTARE.
Din poziţia de director general adjunct al UzinEzport S.A., v-aţi ocupat personal de „Afacerea Krivoi Rog”. Presa a relatat de-a lungul timpului numeroase nereguli în ceea ce priveşte gestionarea patrimonului celei mai mari investiţii externe româneşti. Care credeţi că sunt responsabilităţile firmelor şi instituţiilor participante la lucrări ?
„Afacerea Krivoi Rog” a fost angajată la extern de împuternicitul guvernului României, respectiv de ministrul MCECEI de la acea vreme. Contractul de Antrepriză şi contractele de comerţ exterior pentru livrarea „ utilajelor în cotă” au fost semnate de împuterniciţii stabiliţi prin Decretul 156/’87. Drepturile şi obligaţiile acestor întreprinderi (societăţi) erau cele stabilite de legislaţia aplicabilă, orice interferenţă fiind exclusă. În contextul celor mai sus menţionate, a trata cazuri izolate, nereprezentative pentru „Afacerea Krivoi Rog”, dar importante sub aspect jurnalistic nu este o abordare
folositoare şi nu caracterizează societăţile participante la realizarea Convenţiei Bilaterale. Furturile, găinăriile, descompletările...etc. sunt aspecte ce ţin de societatea ce le gestionează, deci responsabilitatea nu este a individului făptaş ci a societăţii în totalitatea ei. Este la latitudinea şi intră în obligaţia societăţii să-şi reglementeze disfuncţionalităţile în interior, pentru că oricum în faţa finanţatorului ea raspunde exclusiv şi în totalitate. Cu toată responsabilitatea şi competenţa unuia care a realizat câteva obiective complexe în exterior, vă pot confirma că participanţii nominalizaţi şi împuterniciţi prin Decret 156/’87 au fost de bună credinţă şi şi-au desfăşurat activitatea în condiţii foarte grele, în stres permanent, cu retribuţii mici şi condiţii precare. Apreciez că nu este corect să ducem în derizoriu un efort fantastic ca anvergură şi complexitate.
Afacerea Krivoi Rog este o partitură care nu poate fi „cântată după ureche”
În acest caz, care credeţi că ar fi abordarea cea mai potrivită a problemei? Este vorba totuşi despre recuperarea sutelor de milioane de dolari investiţi de România la CIM Krivoi Rog.
Problematica de fond a „Afacerii Krivoi Rog” este aceea a recuperării banilor investiţi (inclusiv dobânzi ale creditului, cheltuieli suplimentare, dobânzi intercalare, eventual, daune materiale şi chiar morale). Această problematică este 100% a administratorului convenţiei. Participanţii nominalizaţi în Decret 156/’87 răspund numai în limita atribuţiilor individualizate prin legislaţia aplicabilă şi pot consilia administratorul.
Din punct de vedere al autorităţii şi corectitudinii perceperii şi interpretării informaţiilor şi datelor privind „Afacerea Krivoi Rog” este de menţionat că această megaafacere, ca problematică se adresează unui segment restrâns şi specializat în investiţii complexe externe guvernate de legislaţia CAER. Într-o exprimare colocvială, ci numai şi numai „interpretată de notişti”. Eu sunt implicat în proiectul Krivoi Rog din 1982 când, la sediul IPROMET, împreună cu alţi trei specialişti din CIUEMMR (Centrala Industrială de Utilaj Energetic, Metalurgic şi Măsuri de Ridicat) am prelucrat documentaţia sovietică (la nivel de temă tehnică dezvoltată). Ulterior am fost numit ca director adjunct al ICE UZINEXPORTIMPORT şi director al reprezentanţei din şantier. Din această postură am venit în contact cu problematica extrem de complexă a „Afacerii Krivoi Rog” şi cred că pot emite păreri autorizate.
După Revoluţie, cei mai puternici oameni din stat au avut informaţii corecte şi concrete despre stadiul lucrărilor la CIM Krivoi Rog.
La ce nivel s-a tratat afacerea după 1990 şi care sunt persoanele care trebuiau să se ocupe de reglemetarea legislaţiei Krivoi Rog ?
După ianuarie 1990, prin disoluţia Statului, toată legislaţia ce reglementează participarea României la realizarea CIM Krivoi Rog, a devenit desuetă fiind practic depăşită. Sunt foarte multe intervenţii făcute la nivelul conducerii ex-ministerului industriei privind necesitatea revizuirii legislaţiei „Afacerii Krivoi Rog”, propuneri concrete sau proiecte de acte normative. Rezultatul este că nimeni nu a dorit să se implice responsabil în problematica acestei afaceri. Toate partidele parlamentare cu excepţia PRM, la nivel de parlamentari sau demnitari, mai ales în perioadele pre şi electorale au manifestat interes temporar nefinalizat în acţiuni de substanţă. Din actualul executiv, D-nii miniştri Borbely Laslo (în mod concret şi direct); Paul Păcuraru şi Varujan Vosganian (în calitate de parlamentari) au venit în contact cu problematica „Afacerii Krivoi Rog” implicit şi cu modalităţi concrete de organizare a recuperării valorilor investite fie integral fie prin valorificări ca o creanţă. Personal am participat la discuţii privind problematica „Afacerii Krivoi Rog” cu D-nii Ion Iliescu; Vasile Ionel; Ioan Solcanu; Viorel Hrebenciuc; Dan Ioan Popescu; Alexandru Stănescu; Virgil Popa; Traian Băsescu (ca vicepreşedinte al PD), Teodor Stolojan, Florin Georgescu, Dan Pascariu şi alţii. Au fost discuţii informale sau pur tehnice, nefinalizate în acţiuni sau actualizări ale documetelor de bază.
Mulţi critică, puţini oferă soluţii. Sunteţi în măsură să vă asumaţi soluţii şi să oferiţi consultanţă de specialitate ? Ce credeţi că ar trebui să se facă pentru recuperarea investiţiei ?
Înaintea unei analize de fond a „Afacerii Krivoi Rog” apreciez ca strict necesar să fie prezentată situaţia de detaliu a investiţiei, contorizând sumele necesare aducerii ei cel puţin la nivelul încetării „de facto” a activităţilor în şantier. Apreciez ca strict necesară o analiză juridică de fond a Convenţiilor (Multilaterală şi Bilaterală) a Contractului de Antrepriză; a Convenţiilor interbancare, a Convenţiilor de lucru şi şedere; a Convenţiei vamale, după care, în logica binară să se tragă o concluzie privind oportunitatea unei soluţionări pe cale juridică. Referitor la aprecierea D-lui Preşedinte Traian Băsescu, făcută cu ocazia vizitei la Bucureşti a preşedintelui ucrainean Iuşcenko, potrivit căreia România nu mai este interesată în finalizarea CIM Krivoi Rog şi valorificarea sumelor investite la nivel de până la 30%, personal o consider ca un exces, o greşeală a celor ce îl consiliază. Numai după o analiză tehnică, economică şi juridică a întregii „Afaceri Krivoi Rog” putem avea o evaluare care să fie îmbrăcată în acţiuni comerciale. În limita timpului disponibil, a stării de sănătate şi a experienţei, pot fi consultat în orice problemă în care se apreciază că aş fi util.
Ce obligaţii mai au cele peste 150 de societăţi româneşti participante la construcţia combinatului ?
În condiţiile actuale, Legea 576/2003 este în opinia mea o capcană pentru societăţile comerciale ce au beneficiat de prevederile ei. Legea apără administratorul convenţiei de o parte (teoretică) din obligaţiile pe care le are faţă de MEF, pe partea de recuperare a finanţării afacerii Krivoi Rog. Succesorul FPS, AVAS poartă responsabilitatea juridică a conservării obligaţiilor juridice a beneficiarilor prevederilor Lg.576/2003. Ca o opinie personală, toate întreprinderile (azi societăţi comerciale) nominalizate cu sarcini şi responsabilităţi comerciale) în Decret 156/86, azi nu mai au nici o răspundere materială sau juridică în „Afacerea Krivoi Rog”.
Românii au lucrat la CIM Krivoi Rog în condiţii de radioactivitate naturală mare, fiind supuşi unor anomalii magnetice extrem de puternice.
După cum se ştie, lucrările în combinatul din Ucraina au fost demarate în 1986, adică exact în anul în care a avut loc cel mai mare accident nuclear din istoria omenirii, explozia de la Cernobâl. Cum a fost influenţat personalul deplasat la muncă la Krivoi Rog ?
Ca o opinie personală, de simplu cetăţean care îşi exercită dreptul la vot din patru în patru ani , mi se pare o nedreptate enormă ca actualii bugetari să beneficieze de toate minunăţiile de sporuri şi facilităţi salariale (citez „sporul de antenă”) în condiţiile în care în şantierul CIM Krivoi Rog, mii şi mii de bărbaţi, sute de femei au lucrat, unii mai lucrează şi azi în condiţii reale de radioactivitate naturală mare şi de anomalii magnetice foarte puternice. Aceştia nu au beneficiat de avantaje materiale la salariu sau la pensie, ci numai de căderea părului, a dinţilor, declanşarea unor boli, etc.(nu ca masă de oameni ci ca indivizi).
Zona Dolinskaia este o zonă puternic ionizată, descărcările electrice sunt foarte violente, iar toată vegetaţia are pronunţată textură lemnoasă. Selecţia naturală a acţionat de-a lungul vremurilor. Sunt puţini băştinaşi cardiaci monitorizaţi special, iar în perioada anomaniilor magnetice activitatea localnicilor este mai redusă, fiind persoane cărora le este interzisă părăsirea domiciliului.
Există şi voci care condamnă participare României la acest megaproiect comunist. A fost sau nu CIM Krivoi Rog o afacere bună pentru ţara noastră ?
Domnule Ohanesian, aţi lucrat în şantier, dar responsabilităţile dvs. au fost în limita fişei postului, venind în contact cu „unele realităţi”şi/ sau informaţii mai mult sau mai puţin reale, dar în nici un caz de substanţa, care să afecteze „demolarea” realizării CIM Krivoi Rog şi a Convenţiei Bilaterale. Nu acele informaţii, nu „gura lumii”, nu referirile unor indivizi duplicitări sau nesinceri, nu „găinăriile” sau „coţcăriile” caracterizează munca depusă de enorm de mulţi oameni de bună credinţă atunci şi acum anonimi. Krivoi Rog a fost o afacere bună, nefinalizată pentru că la nivel de Convenţie a fost derulată prost, iar Parlamentul prin reprezentanţii săi nu a făcut absolut nimic. Apreciez ca imperativă implicarea parlamentului în „aducerea la zi” a „ Afacerii Krivoi Rog” şi stabilirea măsurilor de urmat. Avem nevoie de fapte nu de vorbe ! Sunt perfect conştient că acest interviu va deranja, în special unele autorităţi cu responsabilităţi certe, dar făcând parte din cei nevoiţi să înveţe „la faţa locului”, pot afirma fără modestie că în materie de Krivoi Rog, sunt unul din ultimii „academicieni” în viaţa.
Pus la curent cu acţiunile unilaterale ale ucrainenilor ( referitoare la CIM Krivoi Rog), fostul director Hotăranu spune că acestea nu pot prejudicia în niciun fel România, pentru că la mijloc există o cel puţin o convenţie şi un contract de comerţ exterior în care parteneri sunt două state.
Vizualizări: 458
Trimite pe WhatsApp