Ultimul senior al democraţiei s-a stins. Ion Diaconescu a plecat să se odihnească lângă Corneliu Coposu. Odată cu el a murit şi ultima fărâmă de politică făcută din vocaţie şi nu din interes. La cei 94 de ani a trăit cât să vadă că din toate idealurile lor, ale politicienilor interbelici, s-a ales un fel de ţigăneală balcanică  la care bătrânul senior a asistat în ultimul timp neputincios. Spre deosebire de Corneliu Coposu, Ion Diaconescu a fost mult mai tolerant, mult mai înclinat spre un compromis politic care să salveze o situaţie sau alta şi mult mai credul faţă de mai tinerii lui colaboratori. Vârsta şi firea sa mai molcomă şi mai înţelegătoare precum şi setea de putere a mai tinerilor săi colaboratori au dus partidul, care a dat şi premier la colaps şi la o fărâmiţare totală. Tot felul de indivizi care erau mai mult sau mai puţin tangenţi cu ideologia ţărănistă şi-au revendicat părţi şi aripioare din partid până într-atât încât l-au făcut ferfeniţă. Poate că marele regret al seniorului Diaconescu este că n-a putut să ţină partidul unit şi într-o formă care să-i permit să fie o voce pe scena politică românească. Să faci 17 ani de temniţă grea şi să ai puterea să stai alături, să faci politică fără resentimente spune mult despre caracterul şi înţelepciunea acestui om. Din nefericire, oamenii zilei care se calcă pe picioare şi nu numai pentru un loc mai în faţa scenei pe care defilează vedetele politice n-au învăţat nimic de la acest personaj din gura căruia nu s-a auzit niciodată o înjurătură sau obscenitate, aşa cum auzim de la cei prezenţi. Din păcate, odată cu Ion Diaconescu cred că a murit ultima speranţă de refacere a partidului pentru care şi el şi Corneliu Coposu au făcut o viaţă de puşcărie. Poate că aşa a fost soarta ţărăniştilor; să dispară odată cu cei care l-au creat şi recreat. Epigonii care le-au urmat seniorilor sunt măcinaţi de răutăţi, oportunism, parvenitism, şi dorinţa macabră de a-şi construi personalitatea politică pe cadavrele seniorilor. Oricum, cred că Ion Diaconescu, care avea umor s-a distrat teribil în ceruri când l-a văzut pe Ion Iliescu că a venit să se încline la catafalcul lui. Tocmai cel care în urmă cu 20 de ani chema mardeiaşii să-i altoiască pe ţărăniştii consideraţi că destabilizează ţara! Cine ştie ce resorturi l-or fi îndemnat pe fostul preşedinte să poposească lângă trupul neînsufleţit al bătrânului ţărănist. O fi vrut în acest mod să-şi ceară iertare….