Noul Papă este, în multe privințe, un reformator. Vechile dogme, practicile depășite și discriminările tradiționale ale Bisericii Catolice tind să devină de domeniul trecutului sub conducerea haioasă și simpatică a unui papă deschis la minte.

Uneori citat greșit, alteori scos din context, mereu ca să pară mai rebel și mai open minded decât este, de fapt, argentinianul a devenit un model. Cu multe ocazii, în ciuda faptului că remarcam exagerările din presă (Sfinția Sa nu a fost niciodată de acord nici cu căsătoriile homosexuale, nici cu faptul că altcineva decât Dumnezeu a creat lumea etc.), eu însumi i-am admirat multe luări de poziție.

Când a vorbit despre atentatele din Franța, însă, noul papă a greșit, din punctul meu de vedere, al unui fan al Preasfinției, grav. „Este adevărat că nu trebuie să reacționezi violent, dar dacă dl. Gasbarri – și, în timp ce-i pronunța numele, papa l-a arătat cu mâna pe responsabilul cu călătoriile papale care se afla lângă el –, la care țin foarte mult, spune o grosolănie despre mama mea, trebuie să se aștepte să primească un pumn! Este normal! Este normal!”

N-o să mai intru în detalii și explicații legate de ce înseamnă libertatea de expresie și în ce măsură poate fi ea ”reglementată”, așa cum nefericit cereau câțiva corifei ai neamului. Mă întreb doar invers, până unde poate duce coolness-ul noului papă? Aparent, în misiunea lui aproape sfântă de a fi mișto, Francisc intră în conflict cu preceptele creștine cele mai fundamentale. Dacă Sfinția Sa ar da un pumn unuia care îl înjură de mamă, atunci nu putem să nu ne întrebăm cum ar reacționa în cazul în care ar fi pălmuit. Putem însă să deducem că în nici un caz întorcând și celălalt obraz. Eventual, Papa Francisc ar putea reacționa cu un cap meticulos în gură. Ar fi, de altfel, cam cel mai inteligent lucru pe care l-a făcut liderul bisericii cu capul, în ultima vreme.