Salvarea noastră ar putea să stea şi în ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii europene unde acum 11 din statele membre au impus tot felul de obstacole. Marţi, comisia europeană a ameninţat cu instituirea procedurilor de infringement pentru statele care vor continua să strâmbe din nas la muncitorii români. Dacă lucrurile se vor reglementa atunci sutele de mii de absolvenţi cu studii superioare sau nu care nu au loc în economia românească anchilozată s-ar putea să aibă o şansă în plus. De altfel, pe plan european se pare că ne merge mai bine decât în ţară, dacă am în vedere faptul că Barosso aproape că s-a angajat că vom intra şi în spaţiul Schengen pentru că în pofida Olandei şi Finlandei, România şi-a îndeplinit angajamentele. Dacă reuşim să trecem şi anul care vine şi încă unul am avea toate şansele din cauza poziţiei noastre geostrategice de care sunt interesate şi Europa şi SUA şi de ce să uităm, Rusia, să ne meargă un pic mai bine. Acest un pic mai bine trebuie să înţelegem că nu va mai putea să fie ca binele dinainte de criză pentru că cel puţin atâta lucru ar fi trebuit să învăţăm că trebuie să lăsăm cureaua strânsă tot timpul nu numai atunci când este criză. În privinţa asta n-am mari speranţe pentru că năravul din fire n-are asemuire şi românul cum se vede cu un bănuţ în buzunar cum dă fuga la supermarket să-şi cumpere ceva de care cel mai adesea nu are neapărat nevoie. Încă n-am văzut politicieni îngrijoraţi de schimbările care vrem, nu vrem, trebuie să le facem în mentalitatea noastră, dar îi văd pe mulţi sideraţi de tot felul de lucruri mărunte şi imediate care nu au nici o legătură cu viitorul acestei ţărişoare, vorba lui Caragiale. Dacă vine China pe post de salvator sau dacă vin ţările arabe este mai puţin important pentru noi pentru că alţii sunt cei care decid dacă vom mai face sau nu tranzacţii în euro şi anii viitori. Ce va trebui să facă statul roman indiferent de ce decizii se vor lua la Bruxelles este să ţină băierile la buget cu două mâini şi să nu le slăbească pentru tot felul de lucruri inutile aşa cum s-a întâmplat anii trecuţi. Fără o disciplină financiară draconică şi fără o reformare a statului, două deziderate pe care preşedintele Băsescu le-a repetat până a obosit,  ne vom prăbuşi ţinându-ne de mână şi nu ne va mai scoate nimeni din rahatul unde ne place atât de mult să ne tăvălim. Deocamdată, Guvernul are capul la cutie şi nu scoate nici un sunet pentru că nu prea ştie pe care parte o s-o luăm atâta timp cât creditorii României sunt cu biciul pe noi. Şi nu sunt semne că ne-ar slăbi, aşa cum probabil mai speră unii în prag de campanie electorală. Începutul anului viitor nu va aduce nu numai sărbători ci şi un altfel de mod de viaţă pe care va trebui să-l adoptăm. Ar fi cazul să înţelegem dacă vrem ca nepoţii noştri să trăiască altfel….