Oare cum votează un judeţ în care, spre exemplu, anul trecut şi-au pierdut locurile de muncă 16.000 de oameni? Dar cei o mie de angajaţi de la Uzina Mecanică Sadu, care de la începutul anului nu au luat un salariu, adunat? Dar cele peste o mie de persoane concediate de la firmele sindicatelor miniere, închise dintr-o dorinţă de răzbunare a administraţiei CE Oltenia? Dar miile de angajaţi ai companiei cărora le-au fost tăiate abuziv salariile în ultimul an şi jumătate. Dar miile de mineri care trăiesc cu teama şomajului, când văd toate carierele blocate de lipsa exproprierilor? Dar mii de angajaţi de la firme precum UMR, Grimex etc, obligaţi să intre în concedii de odihnă sau neplătite, din lipsă de lucrări.

„Vor vota cu PSD”, îmi spunea zilele trecute un lider politic. „De teamă”, a explicat văzându-mi mirarea. PSD funcţionează ca un partid stat. Nu aparatul de partid este bine organizat şi asigură victoria PSD în alegeri, ci aparatul de stat politizat de PSD. Politicianul cu zeci de ani de experienţă pe la toate partidele îmi explică faptul că minerii şi energeticienii vor vota cu PSD de teamă, deoarece directorii-politicieni şi sindicaliştii-politicieni le vor promite păstrarea locurilor de muncă dacă iese procentul care trebuie, respectiv îi ameninţă cu concedierea dacă nu votează cum trebuie. La fel, cei de la UM Sadu vor vota cu PSD de teamă că altfel li se va închide uzina. Vor vota cu cei care au distrus uzina sub ameninţarea că va fi şi mai rău.

Aşa se văd lucrurile din perspectiva unui politician, care spunea că mai mult de jumătate dintre alegătorii din aceste grupuri ţintă pot fi manipulaţi prin ameninţări şi minciuni. Dacă mai adăugăm aici bugetarii, asistaţii social şi pensionarii, care în mod tradiţional susţin stânga în România, probabil că victoria PSD va fi una covârşitoare. Personal refuz însă să cred că electoratul abuzat votează cu agresorul.