Două cazuri de săptămâna asta doar de la Spitalul de Arși, din București. Primul: o femeie a murit după ce i s-a făcut transfuzie cu o grupă de sânge greşită. Al doilea, prezentat de Tolontan: doi pacienți de la același spital au rănile infestate de viermi, din cauza igienei precare din spital. Doar în perioada asta, în ultima lună, am mai auzit și despre alte peripeții din spitalele româneşti: de exemplu, spitalul ăla unde pacienţii care fac un atac cardiac sunt transportaţi CU PĂTURA până la terapie intensivă, pentru că nu intră patul mobil pe holuri. Filme cu proşti, comedii? Nu, horror ca la mă-sa acasă, românesc, neaoş.
Dacă în momentul ăsta v-ați uitat la ceas, pe un calendar sau măcar în colțul paginii, unde scrie data, da, nu vă înșală deloc simțurile, văzul sau sănătatea mintală. Sunteți în 2016. Omenirea (o parte a ei) trimite rachete pe Jupiter și e pregătită să descopere viață pe alte planete, iar pe noi ne mănâncă viermii (de vii) în spitale.
Dacă vă uitați la Monty Python (o comedie care vă va face să plângeți), o să vedeți că englezii au făcut de mult filme despre România. De fapt, Monty Python and the Holy Grail e un film despre Evul Mediu, dar orice român se va regăsi în câteva scene.
De pildă, scena de început în care un om (care pare să lucreze la stat) merge prin sat cu o căruță și strigă ”Aduceți-vă morții! Aduceți-vă morții!”. Adică ăia omorâți de ciumă. Iar locuitorii vin cu morții în cârcă și îi aruncă în căruță, foarte mulțumiți de serviciile oferite. Împușcați-mă dacă nu cumva e fix sistemul românesc de sănătate. Poanta scenei este când o familie vine cu un bătrân care nu era încă mort pe care vor să-l pună în căruță. Are loc următorul dialog:
Bătrânul: Dar nu sunt mort!
Căruțașul care aduna cadavrele: Poftim?!
Bătrânul: Am spus că nu sunt mort!
Căruțașul (către cel care îl adusese pe bătrân): Zice că nu e mort!
Omul care îl adusese: Ba da, e mort.
Bătrânul: Nu-i adevărat, chiar mă simt foarte bine!
Omul: Te simți pe dracu, n-o mai duci mult, taci din gură!
Bătrânul: Nu vreau să mă urc în căruța cu morți!
Omul: Ah, nu mai fi așa papă-lapte!
Căruțașul: Îmi pare rău, nu-l pot lua dacă nu e mort!
Omul: Atunci mai puteți sta pe-aici jumătate de oră? Că nu cred că durează mai mult.
Căruțașul: Nu, nu, chiar nu se poate...
Și la momentul ăsta, omul se apleacă spre căruțaș și-i șoptește ceva la ureche, în timp ce-i strecoară o bancnotă în buzunar. Încercând să-i convingă că se simte bine, bătrânul cântă ”Mă simt fericit, atât de fericit!”. Căruțașul se uită-n stânga și-n dreapta, apoi scoate o bâtă și-i dă una în cap bătrânului, omorându-l. Îl aruncă în căruță și reîncepe să strângă morții. Salutări din România!
www.mantzy.ro