Vreau să vă fac cunoștință cu cineva. Îl cheamă Migaloo, adică ”tipul alb”, în limba aborigenilor australieni. Este cu un an mai tânăr ca mine (împlinește 30 anul ăsta, mulți înainte!) și probabil cel mai celebru locuitor al oceanelor. Este un balen cu cocoașă (verișoara mai mică a balenei albastre, asta albastră fiind, de obicei, de vreo două ori mai mare). Sau o balenă mascul, poftim. Are 23 de metri și iubește viața, cum s-ar zice.

Când a fost văzut prima oară, în 1991, cercetătorii au fost uimiți. Nu credeau că există balene complet albe. Și-au dat seama că e mascul din modul cum cânta. Doar masculii de balenă cântă cântecele alea specifice pe care le cunoaștem noi, iar Migaloo este unul dintre cei mai cântăcioși Romeo de pe piață. Legat de culoare, este posibil ca Migaloo să fie albinos (mutație care apare uneori și la oameni, și la mai toate speciile animale), dar există și alte teorii.

În orice caz, mulți ani s-a crezut că e singura balenă albă din lume. Este posibil ca chiar să fi fost, o vreme. Din 1991, Migaloo, care nu este timid deloc, a mai fost văzut în peste 50 de ocazii. Găsiți mii de poze cu el pe net. Doar că între timp au mai apărut alte trei balene complet albe, nu la fel de celebre și care n-au fost reperate la fel de des. Totuși, se crede că una dintre ele este Migaluța., fiica lui Migaloo.

Și acum vine partea interesantă: Migaluța a fost văzută zilele astea din nou, undeva pe coastele Noii Zeelande. Și nu era singură, ci cu un puiuț de vreo 10 metri și 6 tone. Și puiuțul era complet negru, semn că bunicul Migaloo și-a transmis genele albinoase doar la fiică, nu și la nepot. Și, desigur, ocazie pentru mândrii neo zeelandezi să remarce că, la ei acasă, până și balenele albinoase sunt ”all black”.

Revenind un pic la bunicul Migaloo, acesta are o cicatrice mare pe spate de când a fost lovit de un trimaran în 2003, în apropierea coastei australiene. Ceea ce ne aduce aminte că balenele (al căror număr a crescut constant din 1986, când vânătoarea comercială de balene a fost finalmente interzisă, după ce timp de cinci decenii se vânau aproximativ 50.000 de exemplare pe an) ar putea fi iarăși amenințate de dorința unor țări cu tradiție în cruzime (Japonia, Norvegia, Islanda) să reia vânătoarea, în ciuda legii din 1986 despre care vă spuneam.

Deci, data viitoare când treceți pe lângă ambasadele țărilor ăstora, poate n-ar strica să le amintiți măcar băieților de la poartă că Migaloo e pașnic, inteligent, sociabil și simpatic și că vânarea lui și-a altora ca el ar fi nu doar o imbecilitate, ci o cruzime inutilă.