În 1442 se încheie Bătălia de pe Râul Ialomița a lui Iancu de Hunedoara.

În 1943 mareșalul Antonescu se întâlnește în Germania cu Adolf Hitler.

În 1945 Japonia capitulează, marcând astfel sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.     

Bătălia de pe Râul Ialomița

La 2 septembrie 1442 a avut loc lupta de pe Râul Ialomița încheiată cu victoria lui Iancu de Hunedoara asupra turcilor conduși de Sehabedin Pașa. Astfel este marcat începutul campaniilor ofensive ale lui Iancu de Hunedoara.

Iancu de Hunedoara dorea sa îl înlocuiască la conducerea Țării Românești pe Vlad Dracul cu Basarab al II-lea, fiul lui Dan al II-lea. În august 1442, o mare oaste otomană (istoricii contemporani o apreciază la 80.000 de oameni) trece Dunărea pe la Nicopole, cu ordinul de a redresa situaţia, urmând ca Țara Românească să fie transformată în pașalâc turcesc, iar Transilvania să fie prădată.

Cu o armata considerabil mai mică, aproximativ 25.000 de oșteni, Iancu îl atacă pe râul Ialomiţa, folosind teritoriul muntos şi strâmt, şi obţine o strălucită victorie. Acesta a capturat 10.000 de prizonieri , 500 de cămile, cai si catâri, haine scumpe si obiecte de preț.

         Victoria de pe Râul Ialomița constituie un moment de cotitură, de acum Iancu de Hunedoara nu va mai aștepta ca otomanii să îl atace, ci va trece el Dunărea și îi va ataca pe turci. Această victorie îl impune pentru prima dată pe Iancu de Hunedoara în atenția Occidentului, care vede în el cel mai bun combatant în lupta împotriva expansiunii otomane.

După alungarea otomanilor, Basarab al II-lea ocupă tronul, fiind considerat de regele Ungariei, Vladislav I (1440 – 1444), ca „adevăratul moştenitor” al acestei ţări. Iancu îşi începe astfel rolul de protector al celor două state româneşti, de la sud şi est de Carpaţi, „… consolidând astfel încadrarea Ţării Româneşti în frontul antiotoman, aşa cum fusese în vremea lui Mircea cel Bătrân”