În 1715 încep domniile fanariote în Țara Românească prin instaurarea la domnie a lui Nicolae Mavrocordat. Domniile fanariote însemnau o prelungire a controlului exercitat de Poarta Otomana asupra Țărilor Române, dar cu autonomie internă sporită.

În 1864 a fost adoptată in Principatele Unite, Legea privind organizarea învăţământului ce avea să stea la baza învățământului românesc modern. Se stabilesc trei grade de învățământ: primar, secundar și superior, din care „instrucțiunea primară este obligatorie și gratuită“, spre deosebire de Vestul Europei unde era doar Obligatorie nu si gratuita.

În 1920 este semnat decretul privind aplicarea în întreaga Românie a legii şi a regulamentului de aplicare a sistemului metric de măsuri şi greutăţi.

Legea Instrucțiunii publice din 25 noiembrie 1864

Alexandru Ioan Cuza promulgă legea instrucţiunii, prin aceasta învăţământul se organiza unitar, deasemenea erau stabiliţi anii de studiu: învăţământul primar avea patru ani de studiu, era gratuit şi obligatoriu pentru copiii de la opt la doisprezece ani; învăţământul secundar avea  şapte ani de studiou, iar învăţământul universitar avea trei ani. De asemenea, învăţământul era împartit în public şi privat.

În acelasi timp, prin legea instrucţiunii, erau  sancţionati cu amendă părinţii ce nu isi înscriau sau nu isi trimiteau copiii la şcoala. Educația era gratuită pentru toţi copiii, indiferent de categoria socială din care făceau parte şi pentru ambele sexe. Cuza a  acordat o importanță deosebită si pentru pregătirea cadrelor didactice.

O altă prevedere importantă a legii era aceea a unei singure programe şcolare atât pentru învăţământul primar din mediul orăşenesc, cât şi pentru cel din mediul rural. Programa era aceeași și în învățământul public și în cel privat.

Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-a facut un pas pare spre o dezvoltare deosebită a învățământului românesc. În 1860 s-a înființat Universitatea din Iași, aceasta fiind cea mai veche instituție românească de invatamanat superior, iar patru ani mai tarziu a luat fiinta Universitatea din București. Se vor constitui tot în vremea lui Cuza Conservatoarele din Iași și București, școli de belle-arte, școala de silvicultură la Târgu-Neamț, o școală comercială în București și alta în Galați. Sporește numărul ”gimnaziilor”, adică al școlilor medii de cultură generală.