În 1611 Principele Transilvaniei, Gabriel Bathory ocupă Tîrgovişte şi se intitulează “principe al Transilvaniei şi al Valahiei Transalpine”. Poarta refuză să-l recunoască domn şi-l numeşte din nou pe Radu Mihnea. Gabriel Bathory se retrage din Valahia la 16 martie 1611.

În 1699 prin Tratatul de la Karlowitz (26 ianuarie 1699), dintre Sfântul Imperiu Roman și Imperiul Otoman, Principatul Transilvaniei intră sub stăpânirea Curții de la Viena

În 1918 guvernul Ionel I.C.Brătianu – Take Ionescu demisioneaza, noul guvern va fi condus de generalul Averescu

Generalul Alexandru Averescu

Alexandru Averescu s-a nascut la 9/21 martie 1859 la Babele in Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Acesta a fost comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, dar si cel de-al 24-lea prim-ministru al României în trei cabinete. Din anul 1923 devine membru de onoare al Academiei Române și va fi decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.

 În 1881 a absolvit cursurile Școlii militare de la Mănăstirea Dealu și a dobândit gradul de sublocotenent, mai apoi a urmat apoi cursurile Școlii Superioare de Război din Torino, Italia. A fost pe rand căpitan, maior, comandant al Școlii Superioare de Război si profesor la Școala Superioară de Război, deasemenea elaborat numeroase cursuri de tactică, strategie, organizare-mobilizare, geometrie militară.

A fost apoi atașat militar al României la Berlin (1896-1898) și șef al Marelui Cartier General (1911-1913). Funcția de atașat militar la Berlin era una dintre cele mai importante pentru relațiile militare ale României, având în vedere tratatul secret de alianță cu Tripla Alianță din 1883 și faptul că Germania era, la acea dată, principalul nostru furnizor de armament.

In timoul Primul Război Mondial, Averescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a. S-a remarcat printr-un spirit ingenios și plin de inițiativă, care l-a dus la conflicte cu Marele Cartier General, condus de generalul Prezan.

A ajuns in viata politica prin unele conjucturi favorabile unde va indeplini în mai multe rânduri prim-ministru. Deasemnea, Averescu a înființat în 1918 și a condus Liga Poporului.

 Alexandru Averescu a fost loial casei regale și s-a luptat să-și păstreze popularitatea pe treptele cele mai înalte în fața declinului. În anul 1930 generalii Constantin Prezan și Alexandru Averescu sunt ridicați la cel mai înalt rang: mareșal al României, din dispoziția regelui Carol al II-lea.

Mareșalul Averescu a murit în urma unei crize cardiace, în noaptea de 2/3 octombrie 1938, în locuința sa din Șoseaua Kisseleff, din București.