Cred că tocmai am avut revelația unei mari invenții a omenirii. Se numește Facebook. Uneori, oamenii au tendința să ia invențiile simple ca și când li s-ar fi cuveni cumva. Li se pare firesc să aibă acces la lucruri ca focul, roata, curentul electric sau televizor. Și, de niște ani încoace, și la Facebook.

Mi-am petrecut weekendul ăsta distrându-mă pe grupul de Facebook pe care foștii mei colegi l-au făcut pentru a pregăti întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Teoretic, întâlnirea asta de 10 ani ar fi trebuit să fie ceva minunat. Sunt toate șansele ca de 80% dintre colegii de liceu să te desparți total odată ce-ai plecat la facultate, deci ideea cu revederea pare, la prima mână, absolut genială. După 10 ani de nevăzut, ai ocazia să vezi cine s-a îngrășat, cine a făcut copii, ce fată a devenit chiar mai bună decât era sau ce băiat nu mai e chiar la fel de prost și, iată, parcă s-a ales ceva de capul lui odată cu maturizarea. Asta doar teoretic.

Practic, întâlnirea de 10 ani a devenit ceva inutil de când s-a inventat Facebook-ul. Pentru că acum știm. Știm chiar mai mult decât ne-am dori. Știm că Mihai din banca a patra de la perete a fost în Budapesta cu nevasta lui cea urâtă și a mâncat un fel de gogoașă – 8 like-uri. Știm că toate fetele de la țară au făcut deja cel puțin un copil, cel mai probabil chiar cu ceasul biologic, pentru că au doar poze cu copiii, nici urmă de bărbați – 1980 de like-uri. Știm câte joburi a avut tocilarul clasei și știm că repetentul e plecat de mult în Italia și chiar weekendul trecut a fost pe San Siro la Milan – Catania. Știm că în sfârșit a divorțat cuplul ăla care părea pentru totdeauna, format în prima zi de școală și sudat spre invidia tuturor în cei patru ani în care s-au văzut doar unul pe celălalt. Știm atât de multe încât am avea nevoie de o întâlnire în care să uităm totul, nu de una în care să ne aducem aminte. Ce-ați zice de întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului petrecută la un liceu cu totul diferit? Să ne amestecăm, fiecare să meargă să aibă parte de amintiri cu oameni pe care nici măcar nu i-a cunoscut. Să păstrăm lucrurile pure, zic și eu.