A mai murit un om

Începutul lunii ianuarie a adus decesul unui salariat al Complexului Energetic Oltenia. Lucra la căi ferate uzinale, la Motru, și un coleg l-a găsit prăbușit în vestiar. Avea 52 de ani.

O poveste pe care presa o scrie de câteva ori în fiecare an. Dacă îi mai punem pe cei care mor acasă sau la spital, ajungem la zeci de decese pe an. Drept este că vorbim de o companie cu 11 mii de angajați, dar totuși mor foarte mulți oameni. Și nu de ieri, de azi, ci de vreo zece ani.

Motivele sunt clare. Vârsta medie a celor care lucrează în cariere și termocentrale este de 50 de ani. Vorbim de muncă grea, pe care într-un fel o faci la 20 de ani, altfel aproape la pensie. Sunt puțini tineri în producție, care să poată să mai tragă. Astfel că munca grea rămâne pe veterani.

După ce că sunt prea bătrâni pentru o astfel de muncă, sunt și puțini. De foarte mulți ani, oamenii se plâng că lucrează sub normativul de personal, cu multe improvizații, pentru că nici bani de investiții nu mai sunt.

CE Oltenia va trebui să achite 600 de milioane de euro pentru certificatele de carbon, pentru emisiile produse anul trecut. În aceste condiții, este greu să mai acuzi pe cineva din companie că nu se gândește la oameni. Pur și simplu nu sunt soluții.

Mineritul se îndreaptă cu pași mari spre închidere, că o fi în 2026 sau în 2030, nu e mare diferență. Dar, mai sunt niște mii de oameni a căror speranță de viață ar crește dacă ar fi pensionați la 52 de ani. O promisiune de campanie electorală a politicienilor, transpusă în vară într-o lege strâmbă, care doar i-a păcălit pe mineri. Când au mers cu dosarele la casele de pensii, au primit decizii de respingere. Politicienii se prefac că luptă pentru oameni, se ceartă între ei, propun soluții care de care mai bune, dar de fapt se prefac, să mai treacă timpul, să îi mai stoarcă o vreme pe acești oameni, pentru că vreo câțiva ani mai este nevoie de ei.

Sunt cinici și nu le pasă că, în câțiva ani, vor mai muri sute de oameni. Poate chiar peste o mie. Oamenii cer să fie pensionați la 52 de ani ani, așa cum li s-a promis. Nu sunt mulți, nu vor avea cine știe ce pensii, unii nici nu vor apuca prea mulți ani de pensie. Mai este puțin și ieșim din iarnă, măcar acum ar putea politicienii să și facă ce spun, ce promit. Și nu doar pentru că au promis, ci pentru că mor oameni.

Vizualizări: 7,950

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Vocile schimbării:

Citește și: