Ca toată lumea, m-am săturat să aştept verdictul în celebrul dosar „Mătuşa Tamara”. Atât de celebru, încât aproape nimeni nu mai ştie în ce constă acuzaţia care i se aduce lui Adrian Năstase. Pe scurt, pe când era premier, cei de la Oficiul pentru Combaterea Spălării Banilor au primit o sesizare, cum că Dana Năstase a făcut un depozit de 400.000 de dolari într-o bancă străină. Un binevoitor pe nume Melinescu i-a ciripit totul lui Ristea Priboi, consilierul lui Năstase. Urmarea a fost că dosarul a dispărut, iar Melinescu a fost numit şef la Spălarea Banilor prin hotărâre a guvernului Năstase. Când scandalul a apărut în presă, Dana Năstase a scos de la naftalină o mătuşă de vreo 90 de ani, care i-ar fi donat banii. O bătrânică modestă, care locuia într-o garsonieră confort II şi despre care nimeni nu ştia că ar fi avut tablouri şi bijuterii de valoare. Săraca s-a stins demult, banii au rămas în contul familiei Năstase, iar Tamara a devenit cea mai celebră mătuşă din România.

Procurorii DNA l-au acuzat pe Năstase de dare de mită, întregul guvern fiindu-i complice fără vină în această poveste. Pentru că darea de mită s-a dat, iată, prin hotărâre de guvern. Personal cred că în România s-a furat mult prin acte normative. De la legea privind privatizarea Petrom şi alte asemenea, până la tot felul de scutiri de taxe sau de subvenţii date timp de câteva zile, să profite doar cunoscătorii. Mult, cel mai mult s-a furat cu legea în mână, dar nu-mi dau seama cum vor reuşi procurorii să demonstreze asta.

Vedem toţi că se fură, cazul Năstase pare destul de evident pentru opinia publică, dar îi compătimesc pe judecătorii care trebuie să ia verdictul, dacă probele nu sunt pe măsură. Şi din câte s-au scris până acum pe marginea subiectului, cred că este încă un dosar instrumentat de mântuială de DNA. Judecătorii au amânat ieri încă o dată pronunţarea în dosarul „Mătuşa Tamara”, aşa că mai avem de aşteptat câteva zile. Năstase de declară sigur că va fi achitat. Ştie că nu sunt probe.

O eventuală achitare a lui Năstase va arunca din nou cu noroi în judecători, iar procurori precum Morar şi Kovesi se vor da din nou loviţi. Pentru tot mai multă lume realitatea este evidentă. Procurorii îşi bat joc de cauze importante, fac rechizitorii în care proba supremă este de genul „este evident că…”, fără alte argumente. Dacă mai au şi o interceptare scoasă din context, se consideră profesionişti. Este timpul ca DNA să renunţe la circul mediatic şi să îşi facă treaba, pentru că nici cei de la Mecanismul de Verificare şi Cooperare pe justiţie nu sunt atât de proşti, să nu se prindă că totul este o perdea de fum. Sau poate că asta este ideea fraţilor noştri din UE, poate că ei au de câştigat dacă România are imaginea unui stat corupt până în măduva oaselor. Că doar aşa au pus mâna pe toate marile întreprinderi şi bănci româneşti. Cu melodia că directorii noştri sunt corupţi. Ne-a fost mai bine cu cinstiţii patroni străini?