Traian Băsescu e un șef de campanie competent. E neconstituțional să te implici în lupta politică din calitatea de președinte de țară, evident. Dar Băsescu nu-și permite să nu se implice. Pentru că, dacă până acum Băsescu a mizat pe calul cu a doua șansă, pe el însuși, bazându-se totuși pe ceva calități și strategie, de data aceasta și-a pus banii pe un cal mort.

De câteva zile, Băsescu a avertizat că va dezvălui care dintre candidații la președinție este ofițer sub acoperire. De menționat că devoalarea identității unui agent secret de către un cetățean constituie infracțiune. Dar mai contează? V-ar mira? Doar infracțiuni nu mai comisese Băsescu în lupta lui penibilă de glorificare a amantlâcului. În rest pare că le-a făcut cam pe toate. Interesant este că Traian Băsescu menține suspansul în privința presupusului agent camuflat în candidat la președinție. Pentru că, într-adevăr, în afară de Udrea, toți au personalități suficient de complexe încât să fie suspecți, dacă-i iei și-i judeci cu prejudecata creată deja. Dar la Udrea ce să bănuiești, în afară de niște jepci prin contracte cu statul? Într-un fel, poate ăsta e și atuu-ul domniei sale: că pare ca în căpușă să fie tot ce e în gușă. O femeie de la țară care și-a pus la bătaie mai mult fizicul decât intelectul (perfectibil, să-i zicem) ca să răzbească și a reușit.

Asta ar trebui să aibă în vedere domnul Băsescu, mai degrabă. În loc să-i descopere pe ceilalți, mai bine s-o mai acopere pe Udrea cu ceva. Cu umbra unui salcâm, cu umbra sa sau (și mai bine) cu ceva pojghiță de om care într-adevăr ar putea fi privit drept prim om în stat. Pentru că stăm și ne gândim cam cum ar fi cu Udrea președinte. În cel mai bun caz, pe domnia sa ne-am imagina-o, nu-i așa?, președinte al Norvegiei.