Afară, afară, cu tâmpiții din țară!

În lucrarea sa studiată minuțios în vreo șapte facultăți de profile diferite, Psihologia mulțimilor, Gustave Le Bon vorbește despre ”unitatea mintală a maselor”, cu referire la modul în care personalitatea fiecărui individ dispare odată ce e părtaș la manifestarea mulțimii și întregul grup capătă o ”voință” unică, una care se manifestă unidirecțional și fără legătură cu eterogenitatea grupului. Mai pe scurt, conform psihologilor, cretinii ăia pe care-i vedeți pe stadioane nu pot fi considerați cu adevărat vinovați. Parcă-l și văd pe un ultras cu capul spart și lanț de bătut oameni în mână, cu cartea lui Le Bon în cealaltă mână, urlând: ”N-am fost eu, a fost mulțimea, băgați mulțimea la pușcărie!”. În cazul particular al mulțimilor de pe stadion, unitatea mintală a maselor devine chiar subunitatea mintală a maselor, în condițiile în care toate manifestările de pe Arena Națională de sâmbătă au părut opera unor IQ-uri subunitare.

Le Bon: ”Puținii psihologi care au studiat masele au conchis că masele au un nivel moral aflat la limita cea mai de jos. Prin simplul fapt că aparține gloatei, omul coboară mai multe trepte pe scara civilizației. Chiar un ins cultivat poate deveni în mulțime un individ instinctual, deci un barbar. Posedă spontaneitatea, violența, ferocitatea, dar și entuziasmul și eroismul ființelor primitive” (edit. Antet XX Press, pag. 14). Când prostia se întâlnește cu ticăloșia, brațul lung al legii va fi serios învinețit în confruntări, exact cum s-a întâmplat la meciul practic fără nici o importanță sportivă dintre România și Ungaria. Așa îți dai seama cât de penibili sunt cei care se bat în astfel de circumstanțe. Dacă n-aș ști cât sunt de proști, aproape că aș crede că inventează pretexte pentru a se putea bate la meciuri de care nici unui microbist relativ normal, fie el și român sau maghiar, nu-i pasă aproape deloc.

Dar eu îi cunosc. Personal, adică. Le știu xenofobia, le cunosc primitivismul chiar individual, nu provocat de tsunami-ul mulțimii, le știu viețile triste și idealurile mărunte. Afară cu ungurii din țară? Ba nu. Afară cu toți proștii din țară. Dintre toate formele de intoleranță, intoleranța față de prostie e singura care nu doar că e valabilă, ci chiar ne-ar face să evoluăm; și încă rapid.

Vizualizări: 151

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: