Vasile Blaga, ministrul administraţiei şi internelor, şi-a prezentat demisia de onoare nu înainte de a ruga pe toată lumea să nu confunde deraierea celor 6000 de poliţişti care au manifestat ca nişte huligani cu Poliţia Română. Gestul ministrului, rarisim în politica românească, va fi regretat în curând chiar de poliţişti. Indiferent cine va veni la cârma ministerului nu va avea forţa şi anvergura lui Blaga căruia i se pot reproşa multe, dar numai gesturi de laşitate nu. Demisia lui nu este suficientă dacă nu va fi urmată de măsuri dure şi legale la adresa celor care au transformat un protest justificat într-un act huliganic specific atmosferei de pe stadioane, dând conotaţii politice prin strigături de genul jos Băsescu, jos Boc. Oricine are dreptul în ţara asta să strige orice, dar bugetarii care poartă uniformă cu însemnele statului nu au dreptul de a se ralia unui curent politic generat de opoziţie prin care solicită demisia şefului statului. Precedentul creat de poliţiştii manifestanţi, cocoloşit şi ascuns sub demisia ministrului devine periculos pentru Statul ale cărui simboluri nu mai înseamnă nimic şi pot fi aruncate la lada cu gunoi. Manifestanţii poliţişti au încălcat legea iar jandarmii au aprobat tacit acest lucru. Conotaţiile politice ale manifestaţiei lor sunt date de detaliile acestui eveniment. În momentul când liderul de sindicat Bogdan Hossu a decis că manifestanţii poliţişti în cea mai mare parte, vor merge fără autorizaţie la palatul Cotroceni acesta ştia deja că acolo nu este preşedintele statului căruia îi doreau demisia aşa cum se scanda în rândul manifestanţilor. În aceste condiţii de ce a decis să-i ducă pe manifestanţi la palat- Cum putea cere mediere unei persoane care nu era la locul către care se îndrepta decât dacă nu a dorit cu orice chip să demonstreze că poliţia este la mâna liderilor de sindicat care pot face ce doresc cu ea sau dacă şi-a propus să discrediteze mai mult decât era nevoie o instituţie pusă să apere ordinea în stat- Dacă liderii de sindicat au ajuns atât de puternici în România încât pot influenţa şi discredita o instituţie a statului, cum este Poliţia, atunci Statul are într-adevăr o problemă. Am ascultat mai mulţi poliţişti care nu au participat la mitingul din Bucureşti, care nu erau de acord cu manifestările huliganice ale celor prezenţi, dar care aveau mari probleme nu neapărat legate de salariu ci de modul cum sunt trataţi de către şefii ierarhici numiţi pe criterii politice, de lipsa procedurilor care-i fac vulnerabili pe poliţişti în faţa infractorilor, de lipsa de profesionalism al colegilor care promovează doar pentru că sunt piloşi şi proşti, de modificarea unor legi prin erată, de legi date cu dedicaţie şi de multe alte lucruri care fac viaţa unui poliţist cinstit şi rar un adevărat calvar.  Despre toate acestea aş fi vrut să-i aud vorbind pe manifestanţii huligani care se şterg la fund cu însemnele naţionale şi sunt duşi de nas de lideri care nu au nici o treabă cu munca lor de fiecare zi.