Ne-am petrecut ultimele două zile discutând despre motivația și implicațiile ieșirii Marii Britanii din UE. Înainte să vorbim, concret, și de ce repercusiuni vor fi pentru România și români, se cuvine să ne punem o altă întrebare: oare Marea Britanie chiar va ieși din Uniune?
Decizia de părăsire a UE este una de o importanță majoră. Cu asta e de acord toată lumea, indiferent de care parte a baricadei se află. Ținând cont de scorul foarte strâns (sub 4% în favoarea ieșirii, față de rămânere), Parlamentul Britanic ar putea avea ”a strong case” să nu pună în practică referendumul. În fond, Parlamentul rămâne puterea decidentă și decisivă și, deși un referendum național (și încă unul cu o participare foarte mare) este greu de ignorat, în această situație asta chiar s-ar putea întâmpla. Să notăm că, în multe dintre democrațiile vechi europene (Marea Britanie este una dintre excepții), pentru luarea unei decizii de o importanță atât de mare se cere votul a 2/3 din cei care se prezintă la urne.
În al doilea rând, ”bregretul” (așa cum este numit fenomenul tot mai des întâlnit de a regreta votul pentru ieșire, acum, când votanții văd cât de grave sunt urmările) este puternic, așa că parlamentarii au un nou motiv să ignore referendumul. Dacă nu au know how, îi învățăm noi, maeștrii europeni în ignorarea vocii poporului.
În al treilea rând, așa cum spuneam și în primul articol, brexitul nu pare foarte fair, judecând după cum s-a votat și după cât au de trăit cu decizia votanții majoritari. Adică bătrânii (care au votat covârșitor pentru ieșire) vor trăi în afara UE doar aproximativ 20 de ani, în timp ce tinerii (care au votat covârșitor pentru rămânere) vor trăi așa cum nu au votat toată viața, adică încă vreo 50-60 de ani.
În fine, având în vedere faptul că lira își continuă prăbușirea și că, în ritmul ăsta, britanicii vor începe să aibă probleme cu excursiile în afara insulei, cu prețul caselor și prețurile în general (ca să numesc doar două dintre ele), politicianul sau politicienii care vor „semna” decizia de ieșire vor intra în istorie, cel mai probabil, drept distrugătorii Marii Britanii.
Deja am auzit voci avizate și articulate dintre votanții pentru ”EXIT”, politicieni și economiști, care au spus ei înșiși că regretă și că nu au realizat că implicațiile pe termen scurt sunt atât de dezastruoase (deși unii continuă să spună că ieșirea din UE ar face bine UK pe termen lung).
Deci, mai pleacă Anglia din UE sau se mulțumește doar cu Euro 2016, momentan?