Robert Turcescu, jurnalistul care s-a retras din presă după ce a mărturisit public că a fost ofiţer acoperit al unui serviciu de informaţii, a lansat cu câteva zile înainte de alegeri „nucleara” despre care vorbea acum mai bine de două luni. Între timp, preşedintele Traian Băsescu ne-a lămurit că Victor Ponta este candidatul care ar fi fost în perioada 1997-2001 ofiţer acoperit al Serviciului de Informaţii Externe. Turcescu îl somează acum pe Ponta să vorbească despre dosarul Megapower, pe care l-a instrumentat în calitate de procuror. Şi să prezinte pagina 9 din rechizitoriu. Şi să explice de ce toţi acoperiţii SIE din dosar au scăpat nepedepsiţi.

Megapower arată cum funcţiona caracatiţa fesenistă în anii ‘90, sub oblăduirea părintelui Ion Iliescu, şi atunci transpartinică, şi atunci controlată de servicii, la fel cum a fost apoi sub oblăduirea lui Adrian Năstase, iar acum a lui Victor Ponta. Afacerea Megapower a pornit in 1990 când Cristian Lazarovici şi Robert Deutsch au propus părţii române să investească într-o firmă americană, care dezvolta echipamente de telecomunicaţii. Guvernul, cu semnătura premierului Petre Roman, a aprobat în noiembrie 1990, printr-o HG nepublicată în Monitorul Oficial, ca firma de stat IIRUC, condusă de Cornel Moldovan, să intre în afacere cu 11,7 milioane de dolari, pe care i-a obţinut printr-un împrumut de la Ministerul de Finanţe, via BDR. Firma americană în care au fost investiţi banii României avea un capital social de 299 de dolari şi nu avusese activitate mai deloc. Teodor Stolojan – ministru de Finanţe, Vasile Baltag – secretar de stat la Industrii, Victor Stănculescu – ministru la Industrii, Eugen Dijmărescu – ministrul Economiei, Victor Babiuc – ministrul Justiţiei, au semnat şi ei documente în afacerea Megapower, precum şi o a doua hotărâre de guvern, tot nepublică. Interesant este că, în România, se înfiinţa atunci firma soră Rompower, unde pe lângă salariaţi ai IIRUC plătiţi şi de Megapower acţionari erau fiica lui Cornel Modovan, fiul lui Robert Deutsch, fiul lui Vasile Baltac, fiul lui Theodor Stolojan etc.

Firma Megapower a început sa funcţioneze la 1 noiembrie 1991. În consiliul de administraţie au fost numiţi Cristian Lazarovici - preşedinte executiv, Robert Deutsch - vicepreşedinte, Vasile Baltag, Florin Georgescu si Cornel Moldovan - membri. Doar ultimul a răspuns penal, fiind condamnat la 10 ani, pe ceilalţi Ponta nu i-a găsit vinovaţi. Din pagina 9 a rechizitoriului rezultă cam cum s-au împărţit banii în perioada nov 1991- ian. 1994: 3,5 milioane de dolari pentru plata licenţei către compania Vicot (n.r. – aparţinând lui Lazarovici), 2,4 milioane de dolari pentru „dezvoltarea produsului”, 1,8 milioane de dolari pentru producţie şi vânzări şi aşa mai departe. În decembrie 1993, din cele 11,7 milioane de dolari, în cont mai erau 27.000 de dolari. În 1994, ce să vezi, Bancorex creditează firma în trei rânduri, cu suma totală de 4,4 milioane de dolari. După ce Megapower a intrat în faliment, americanii au trimis actele în România. Nimeni nu a revendicat containerul în termenul legal, astfel că autorităţile portuare l-au deschis şi au descoperit acolo arhiva firmei americane Megapower. Dosarul penal nu a putut fi evitat, dar s-a muşamalizat cât s-a putut.

Robert Deutsch a fost coleg cu Iliescu in timpul studiilor din URSS, tovarăş de idei cu Walter Roman (tatăl fostului premier Petre Roman), ginere al unui alt ilegalist PCR, Dumitru Petrescu. Cristian Lazarovici – fost profesor la Politehnica Bucureşti – a fost, potrivit presei agent acoperit DIE încă din anii 70.

P.S.: Singurul condamnat din dosarul Megapower, Cornel Moldovan, a fost graţiat în 2003, după doar doi ani de arest, de Ion Iliescu, la propunerea lui Adrian Năstase.