În ultimul timp tot mai mulţi oficiali ai Băncii Naţionale ies în public cu discursuri, care dacă sunt analizate cu atenţie trezesc fiori de groază. Ei anunţă mai direct sau mai voalat că vine în curând o altfel de lume care se va instala pentru mulţi ani. Lumea asta se pare că are deja toate rosturile gândite, toate căile bătătorite şi aşteaptă doar momentul propice să se aşeze comod peste noi. Nu seamănă cu nimic din ceea ce a fost şi nu se ştie cine va rezista, cine se va adapta. Până la urmă selecţia naturală pe asta se bazează; cine nu se adaptează înseamnă că este un exemplar slab şi dispare. Rămân doar cei puternici, cei care pot să se adapteze din mers. Valentin Lazea, economistul şef al BNR, unul dintre cei a cărui nume a fost vehiculat de mai multe ori pentru postul de premier de criză, a ieşit la rampă şi aproape ne-a somat să hotărâm ce vrem să facem în condiţii pe care nu noi le stabilim. Faţă de bâlbâiala actualului guvern care pare că nu ştie încotro s-o ia, Lazea pare că ştie că n-o putem lua decât în două direcţii; în răspăr ca sinucigaşii sau în aval odată cu firescul cursului istoriei, curs în care avem libertatea să ne înscriem sau nu. Specialistul Băncii Naţionale a anunţat câteva din variantele care s-ar putea materializa în următorii ani printre care scumpirea resurselor naturale şi formarea Statelor Unite ale Europei cu un guvern unic care să reglementeze nu numai politicile fiscale din interior. Depăşirea crizei în viziunea lui Lazea nu se va putea face decât prin abordarea  construcţiei noi asupra Europei ce se va contrapune SUA şi eventual Euroasia pe care se străduieşte să o înfiinţeze Rusia. Formarea noii structuri va presupune cedarea de suveranitate către un guvern unic european, nu numai în politica monetară şi politica fiscală, dar şi în politica de afaceri externe şi în cea de apărare. Vor fi mulţi cei care se vor opune unei astfel de construcţie din motive patriotice, naţionale sau naţionaliste dar alternativa este să rămânem pe dinafară şi să pendulăm între unii şi alţii până când se vor sătura toţi de noi.  Economistul şef m-a pus pe gânduri când aproape a somat statul român să se hotărască dacă vrea să rămână proprietar pe resursele naturale sau să facă un efort financiar suplimentar. În opinia sa, resursele naturale ar trebui vândute. Ei aici mi s-a aprins luminiţa de la capătul tunelului şi n-am îndrăznit să cred că Roşia Montana a ajuns până la Banca Naţională! M-am întrebat atunci ce facem peste 50 de ani (crizele sunt ciclice) când va veni o nouă criză peste cine va mai trăi pe aceste meleaguri- Ce mai vindem atunci dacă el ne îndeamnă să vindem tot acum-! O fi d-l Lazea un  specialist în finanţe şi politici financiare dar aşa ca un nespecialist pot să trec în revistă vânzările din ultimii 20 de ani şi să constat că toate s-au făcut la preţ de bacşiş, că nu ne-am ales cu nimic din preţurile cât o şpagă la un minister şi că s-a vândut tot în afară de resursele naturale pe care acum le pândesc tot felul de companii mai mult sau mai puţin „ofşorate”. Vrem să le vindem şi pe astea tot la preţ de bacşiş- Cine stabileşte într-un stat dacă resursele naturale care ne aparţin tuturor trebuie vândute- Îmi este şi frică să-mi răspund la întrebare când mă gândesc la….politicieni!