Doar câteva persoane s-au mutat în casele construite de guvern. Primarul din Albeni se gândeşte acum să dea casele nelocuite altor persoane care nu au unde să stea pentru că acestea au început să se deterioreze.

În satul de strămutaţi de la Albeni au fost construite cu bani de la guvern, aproximativ 270 de case. De atunci au trecut câţiva ani buni însă numai jumătate dintre cei care au rămas fără case în urma alunecărilor de teren de la Seciurile s-au mutat în noile imobile. Din cauza intemperiilor şi a trecerii anilor, casele au început să se deterioreze iar primarul din Albeni se teme că acestea se vor dărâma chiar sub privirile oamenilor şi ale autorităţilor. „Nu este posibil aşa ceva. Din cele aproximativ 270 de case sunt locuite în jur de 130. Aceste au fost construite pentru gorjenii ale căror case au fost afectate de alunecările de teren. Unii s-au mutat în ele, le îngrijesc, şi-au făcut şi câte o mică gospodărie, cu grădină, flori, câteva păsări iar restul de când le-au primit nici nu au trecut pe la ele măcar să deschidă uşa să le aerisească şi să vadă cum mai arată. Unii şi-au mai băgat şi lucruri în ele iar alţii nimic. Sunt pline de igrasie şi au început să se deterioreze. Preferă să stea printre dărâmături decât să vină aici în casă nouă. O să ajungem să le vedem cum se dărâmă şi astea chiar sub ochii noştri iar eu nu pot accepta aşa ceva”, a declarat Dumitru Cornea, primarul din comuna Albeni.

Va cere ajutorul primarului din Roşia de Amaradia

Dumitru Cornea se gândeşte acum să vorbească atât cu consilierii locali dar şi cu cei de la guvern să ia casele nelocuite de sinistraţi şi să le dea ca şi locuinţe sociale celor care nu au un acoperiş deasupra capului. Edilul va lua legătura şi cu primarul Comunei Roşia de Amaradia pentru a-i face cunoscută decizia pe care a luat-o. „În prima şedinţă de Consiliu Local o să ridic această problemă şi o să vorbesc şi cu consilierii locali să luăm o decizie în această situaţie. O să iau legătura şi cu primarul de la Roşia de Amaradia, cu Liviu Cotojman, ca să-i prezint situaţia şi să-i spun că dacă sinistraţii nu se mută în case o să le iau. După aceste demersuri voi lua legătura şi cu cei de la guvern ca printr-o hotărâre să iau casele sinistraţilor nelocuite şi să le dau la cei din Albeni care nu au unde să stea. Am o grămadă de tineri care nu au locuinţă şi stau câte 10-15 în două camere iar cei de la Seciurile îşi bat joc de imobile”.

Oamenii spun că acolo nu au teren

Deşi casele din Seciurile sunt distruse şi stau să cadă pe proprietari aceştia nu vor în ruptul capului să-şi părăsească gospodăriile în care au stat o viaţă pentru a se muta la Albeni. „Nu putem să ne mutăm la Albeni. Ce să facem acolo- Să stăm între patru pereţi şi să ne uităm în cer ca să ne pice ceva- Am stat aici o viaţă întreagă. Aici avem casa la care am muncit din greu şi chiar dacă s-a dărâmat stăm într-o cameră. Ne-am mai făcut şi noi încă o cameră, am mai făcut reparaţii şi cât vom mai trăi noi sperăm să nu se mai dărâme. Murim aici în ele decât să plecăm pentru că asta este munca noastră de o viaţă. Aici avem pământ, pădure, animale, păsări, grădini, vie, pomi, unde îi luăm cu noi la Albeni în 100 de metri pătraţi. Noi din munca pământului trăim şi din ce facem prin gospodărie. Acolo ce facem. Nici măcar o ceapă nu putem pune. Nu avem din ce trăi acolo, murim de foame. Ai tineri mai au servicii, de aia stau acolo dar noi. Toată vara am muncit terenul, am cules via, am tăiat şi noi un porc. Acolo nu se putea. De aici nu plecăm orice ar fi. Aici ne-am născut şi aici o să murim. Aici avem de toate acolo nu avem nimic”.