Ne revoltam atunci când telefonul nostru devine unul demodat, când mașina vecinului este mai frumoasă sau mai performantă decât a noastră. Suntem geloși pe soțul/soția celuilalt, suntem nemulțumiți de faptul că altcineva poartă haine de firmă sau îşi petrece vacanţele în cele mai exotice locuri cu putință.

Ne considerăm neîndreptățiți de soartă și începem să ne jelim în fața lui Dumnezeu pentru faptul că nu ne îndeplinește dorințele. Considerăm viața un chin, o grea povară, uitând însă cât de binecuvântați suntem pentru faptul că beneficiem de avantajul de a avea o viață lipsită de obstacole. Nu e importantă mașina din fața blocului sau firma telefonului mobil, nu este important dacă avem un salariu în lei sau în euro, deoarece acestea pot dispărea într-o clipă de neatenție. O mașină cu mulți cai putere nu îți protejează viața dacă gonești cu peste 250 km/h pe autostradă... Cel mai important este să fim sănătoși, să putem vedea, auzi, merge! Uităm faptul că există persoane care se confruntă cu mari obstacole în fiecare zi, uitam faptul că nu sunt vinovaţi pentru situația în care se afla.

Scriu acest articol pentru a sublinia un aspect paradoxal asupra comportamentul fiinţei umane. Un om, atunci când se îmbolnăvește, când suferă de o problemă minoră, în general, găsește un prilej prielnic pentru a se considera o “victimă”, pentru a atrage atenția celorlalți. Se învoiește de la serviciu, își sună toate cunoștințele pentru a-i informa despre gravitatea situației în care se află, alertează întreg Facebook-ul cu postări în care își exprimă suferință. Devine o “vedetă”. În schimb, aceia care se confruntă cu mari probleme, luptă în tăcere. Un orb nu va găsi niciodată renunțarea drept o soluție de urmat și va caută de fiecare dată să se ridice pe propriile puteri.

De aceea, găsesc o situație prielnică pentru a vă trezi ochii acelora dintre voi prea ocupați cu nemulțumirile legate de faptul că ceilalți au un trai mai bun decât dumneavoastră: Astăzi voi vorbi despre un CAMPION, care a reușit să învingă într-o confruntare dureroasă...

Bolnav de boala oaselor de sticlă, Cătălin Dincă (14 ani) este un învingător. Prea puțini știu că în Comuna Ciuperceni, o femeie din sat a găsit puterea și bunăvoința de a-l găzdui și ajuta pe Cătălin, împreună cu mama și bunica acestuia. În ciuda faptului că terenul de luptă a însemnat pentru Cătălin spitalizarea pentru luni de zile, acesta nu s-a plâns de durere și necazuri, conștientizând importanța acestui tratament, necesar pentru recuperarea piciorului stâng. Astăzi, bătălia lui Cătălin continuă, dar este vorba despre o luptă purtată cu demnitate, întrucât Cătălin nu se consideră diferit și nu găsește în această situație în care se afla un pretext de a renunța.

Aflând de dorința lui Cătălin de a primi din partea Moșului o tabletă, elevii de la clasa XI C, de la Colegiul Tehnic Motru, au inițiat o companie de strângere de fonduri, întrucât Cătălin nu i-a scris Moșului despre tabletă, considerând mai înțelept că tratamentul reprezintă o prioritate. Astfel, elevilor de la XI C li s-au alăturat și elevii de la clasele IX B, respectiv X C, sub coordonarea doamnei directoare Niculina Chiţulescu și al profesorilor Crăciunescu Mihaela, Georgescu Corina și Chiţea Cătălin, pentru a aduce bucuria în sufletul lui Cătălin.

Momentele petrecute lângă Cătălin au reprezentat pentru elevii și cadrele didactice de la Colegiul Tehnic Motru o adevărată lecție de viață! Fericirea și emoția transmisă de Cătălin te “cutremură” într-un mod plăcut... Pentru că realizezi că împreună cu ceilalți, te poți simți împlinit și util!

Adrian-Vladimir COSTEA