Caracatiţa baronului PSD de Mehedinţi se extinsese atât de mult, încât judeţul este aproape decapitat după primele două zile de anchetă. Deja şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie, Ştefan Ponea, reţinut în dosar, a fost demis prin ordinul ministrului Oprea. Ponea îi promisese baronului Duicu că îl ajută să câştige un proces cu Agenţia Naţională pentru Integritate, dacă îi angajează o rudă în Ministerul Public. Ei bine, ieri a ieşit la iveală faptul că ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, vărul lui Ponta, a făcut o propunere în septembrie 2013 pentru ca soţia lui Ponea, pe atunci procuror la Craiova, să preia şefia secţiei judiciare din DNA. Cazanciuc nu recunoaşte acuzaţia, dar oamenii din sistem susţin că ministrul şi-a retras propunerea în urma unui scandal mai amplu legat de numirile procurorilor.

Tentaculele caracatiţei Duicu au atins cam tot ce mişcă în Mehedinţi. DNA a pus deja sub acuzare şefii de două televiziuni locale, directorul spitalului, directorul Casei Judeţene a Asigurărilor de Sănătate, funcţionari din consiliul judeţean, dar şi din alte instituţii, precum şi administratori de firme private. Şi se pare că vor mai urma primari, consilieri, funcţionari.

Această caracatiţă din Mehedinţi, născută de vreo 20 de ani, nu mai este pui de cel puţin două mandate. De ce autorităţile statului, poliţie, parchet, servicii secrete etc. lasă lucrurile să meargă atât de departe? De ce autorităţile intervin abia atunci când un judeţ întreg nu mai poate respira decât prin porii partidului? Putem spune că este mai bine mai târziu, decât niciodată. Dar nu ar fi mult mai eficient să se intervină mai devreme?