Să vedeți ce mi s-a întâmplat ieri! Treceam pe strada Gheorghe Manu din București, în căutarea locului unei întâlniri, și mă trezesc lângă o casă frumoasă, renovată, pe care scria ”aici a locuit în perioada ....-.... Spiru Haret, reformatorul învățământului românesc modern”. Era o casă frumoasă, care rupea cumva arhitectura mai degrabă urban-oribilă a zonei. Am avut o revelație. ”Băi, să știi că Spiru Haret ăsta chiar a fost destul de șmecher”, mi-am spus. Apoi am realizat cu ce imagine a rămas el în mentalul colectiv al românului actual, din cauza asocierii numelui mai degrabă cu Universitatea care produce diplome ca la fabrică decât cu fostul ministru al Educației (în trei mandate) care chiar a făcut atâtea pentru România.

În prezent, Universitatea Spiru Haret este, în mare parte, cel mai vizibil (dacă nu cumva direct cel mai mare) cancer al învățământului românesc. Foarte la modă acum 5-6 ani, Spiru Haret-ul (iată, îi zic așa și știți deja la ce mă refer, nici unul dintre voi nu se gândește la omul cu acel nume, corect?) a făcut multe nefăcute. Printre altele, a eliberat diplome false, cu antetul Ministerului Educației. Și nu că au eliberat, dar a fost măcel, practic au sufocat piața muncii cu zeci de mii de oameni nepregătiți (și, din punct de vedere legal, neacreditați) care nu doar că aveau pretenții mai mari, ci și au dus dracului, direct în tomberon, încrederea în instituție, și, din cauza contagiunii, încrederea în învățământul (superior) românesc, per total. În fine, vestea bună este că atât clientul final a început să sancționeze măgăriile făcute de Spiru și alte universități de acest gen (din 2009 încoace, încasările USH și-ale celorlalte facultăți particulare care eliberau diplome false s-au prăbușit), dar și statul începe să ia măsuri. Recent, ministrul Sorin Cîmpeanu a anunțat că sancțiunile în cazurile universităților care vor mai înmatricula studenți la secții neautorizate pot ajunge chiar până la desființarea respectivei instituții. Deci, cum necum, societatea se ocupă în felul ei de sancționarea vinovaților.

Dar de numele bietului Spiru Haret cine se ocupă? M-am întrebat toată ziua: oare nu are și el, săracul, niște urmași care să dea în judecată universitatea care i-a făcut numele de râs? Eu însumi pot să mă bag martor; în capul meu, ce a făcut USH în ultimul deceniu i-a stricat numele fostului mare român aproape definitiv chiar și în capul meu, iar eu mă consider un om destul de informat. Dacă încercați să căutați acum ”Spiru Haret” pe Google, primele pagini vă vor inunda cu articole (în general negative) despre universitate. Timidă, o singură pagină despre om, nu despre instituție: cea de Wikipedia, în care se afirmă, printre altele, că ”Spiru Haret a fost un om al școlii, care a lucrat pe cale politică pentru progresul acesteia, cel mai important reformator al educației românești din secolul XIX.” Și-atunci, ce legătură are bietul Spiru Haret, nume marcant pentru o școală așa cum ar trebui ea să fie, cu instituția asta bolnavă?