Nu ”de ce a traversat puiul strada?” este întrebarea care a pus în încurcătură generații, în România. Ci ce-a căutat porcul la oraș. Pe masa de ping pong de lângă bloc, mai exact, unde trupul porcului zăcea inert după ce sufletul porcului se înălțase, cu doar câteva minute înainte, la cerurile porcești. Și n-o făcuse în pace. În ultimele momente în care sufletul s-a mai putut folosi de trup și de laringe, porcul a zbierat cât l-au ținut puterile. S-a zbătut, și picioarele din spate, legate între ele cu o sfoară, au patinat disperate într-o încercare rizibilă de evadare. Când cuțitul i-a străpuns jugulara, țipetele porcului au devenit mai hidoase, cu urletele înecate într-un bolborosit de sânge.

Dar acum totul s-a terminat. Începe incinerarea superficială. Cum îi zice la oraș? Pârlitul. După poluarea fonică a cartierului, urmează poluarea nazală. Mirosul de carne arsă îți trezește amintiri pe care nici măcar nu le ai, de la lagăre cu evrei la Ioana d'Arc și Giordano Bruno. Dar trece și ăsta și atunci copilul poate scoate nasul pe geam. Pe toate mesele de ping pong din oraș, doar cadavrul albicios și perfect epilat al porcului și balta de sânge închegat din nămol stau mărturie pentru lupta care s-a purtat. Lupta pentru carne, de data asta nu în munții Carpați, ci chiar între betoanele civilizației. Măcelul din curtea casei, de la sat, s-a mutat în agora. Acum vor rămâne traumatizați nu doar copiii măcelarilor, ci și aceia ai vecinilor lor. Asta e. Nu poți tăia porcul în sufragerie. Undeva trebuie să se întâmple. Istoria își urmează cursul.

Ce e orașul, în fond? Un sat pe verticală. Plin de porci cu două sau patru picioare, plin de tradiții traumatizante, de societate primitivă. Moartea porcilor ca moartea porcilor, dar să vedeți moartea oamenilor! Cu alaiuri mortuare sinistre în spatele dubei și-al crucii. Cu aruncat de bani, cu bocete, exhibiția conștientă a unei morți pe care nici Kanal D-ul n-ar fi putut-o exploata mai bine. Moartea e încă circ la orașele din România. Dacă n-ar fi, n-am mai vedea-o pe toate străzile. Dumnezeu să-i odihnească pe oameni, în pământ, și pe porci, în farfurii!