“Cumințenia pământului” îi zice unei sculpturi celebre a lui Brâncuși, care chiar zilele acestea a fost scoasă la vânzare și are o valoare estimativă de 20 de milioane de euro. Opera înfățișează o femeie într-o postură umil-inocentă, așezată în fund și cu genunchii flexați înspre gură și mâinile încrucișate în poală. Dintr-un anumit unghi, ai putea să juri că seamănă cu Elena Udrea. Aceasta ar avea nevoie de o echipă de piariști egală cu numărul de angajați ai McDonalds pe plan mondial ca să-și spele trecutul și mai ales reputația și să devină cumințenie. Dar nu e doar cazul doamnei Udrea, ci al mai tuturor candidaților la președinție.

A sosit vremea ștergerii urmelor și a uitării, lucru dificil, în condițiile în care contracandidații vor considera că, dimpotrivă, a început vremea aducerii aminte. Trecutul oamenilor politici atârnă ca pietrele de moară în cârca celor mai mulți dintre ei. Sarcina staff-urilor de campanie pare cu atât mai dificilă cu cât înțelepciunea ancestrală nu doar a românilor, ci a tuturor locuitorilor planetei a consemnat faptul că, odată ce ai comis ceva, acel lucru rămâne comis și nu poate fi anulat. „A lo hecho, pecho”, zice-se în spaniolă. ”Et Hanaaseh Ein Lehashiv”, în ebraică. Și a fost translatată și-n engleză de către Shakespeare însuși, care în Macbeth folosește pentru prima oară acum celebra expresie ”what's done cannot be undone”. Limba română nu a ezitat să naturalizeze și ea expresia; la noi îi zice ”ce e făcut, e bun făcut”.

Dar ce e făcut, mai exact? Ei, asta va fi singura parte distractivă a acestei campanii electorale. Să vedem cu ce lucruri mârșave își va surprinde fiecare candidat adversarii și în ce măsură cei atacați pot para loviturile de imagine ce se vor vrea fatale. Cum zicea Victoraș? Vom privi campania asta cu un pahar de vin cu cola și o pungă de semințe (că doar sunt alegeri în România, nu în Suedia) pe măsuța din fața televizorului. Doar că Victoraș va fi acolo, în televizor, nicidecum în situația noastră.