Alecsandri a scris despre multe lucruri înainte să se petreacă. A reușit să scrie și despre coana Olguța, cu mici diferențe. A numit-o Chirița și n-a trimis-o la New York în nici unul dintre episoade. În rest, chip tăiat.

Chirița este doamna provincială, dar ajunsă mare. Sau cel puțin așa crede ea. În vorbirea curentă, jonglează între franțuzisme prost folosite și regionalisme (chiar dacă din Moldova, nu din Oltenia). Traduce expresiile din română direct în franceză, mot-a-mot, fără să-i pese că în limba lui Moliere barbarismele create nu înseamnă nimic. Coanei Chirița îi place să „boire une cigare” (să bea o țigară), să „lavons le baril” (să spele putina) sau să vorbească „pour les fleurs de coucou” (de florile cucului). În viziunea lui Alecsandri, coana Chirița e simbolul prăpastiei dintre aparență și esență. Dintre ce vrea ea să pară (modernă și civilizată) și ce este de fapt (o țărancă proastă).

După ce a vorbit în engleză oribil taman la New York, coana Olguța a anunțat fără rușine pe Facebook: „M-am descurcat onorabil. Mâine voi vorbi în franceză.” Mulți au luat postarea ca pe o glumă sau chiar drept autoironie. Eu am știut din prima că, în acest caz, autoironia se exclude din start. Era doar fudulie, de fapt. Și, din păcate, e o însușire pe care noi, oltenii, o avem din belșug. Și la care excelăm. Sper că nu aveți vreo îndoială că Olguța chiar e convinsă că a vorbit decent și în engleză și, ieri, în franceză. Fosta primăreasă și actuala ministresă este un om foarte mândru. N-ar face ceva ce i s-ar părea că e indecent sau la care s-ar crede slabă, mai ales în public. Doar că, fiind tare prostuță, coana Olguța este ca-n proverb: musai să fie și fudulă.

E drept că parcă accentul franțuzesc e nițel mai ușor de simulat de-o limbă de român din Craiova decât cel englezesc. Dar nu și vocabularul sau cuvintele. „Le marche du tramvai”, a rostit senin Ministrul Muncii, vrând să se refere la muncă, adică la „travail”, nicidecum la neaoșul tramvai, vagonul ăla care merge pe șine prin oraș.

Nu știu cât mai stă Olguța la New York, dar nu m-ar mira ca mâine s-o aud vorbind și-n greacă veche sau arameică. Oricum, pentru votanții ei și ai PSD-ului în general, ar fi același lucru. Pentru ei, toate limbile sunt străine, inclusiv româna. Dacă inventezi tu o limbă și le spui un discurs suficient de convingător în ea, te vor crede un mare cărturar. Așa și cu Olguța. A fost la New York, în fond, cât de rău s-ar fi putut înțelege cu oamenii ăia, nu?