Arestarea sau nearestarea judecătoarei Maria David de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este treaba procurorilor de la DNA. Mie personal îmi produce o imensă greaţă. Individa camuflată sub profesia de judecător a cerut nici mai mult nici mai puţin decât 200 de mii de euro pentru a scăpa un alt nenorocit de puşcărie printr-un aranjament, la fel de nenorocit, cu alt judecător de la o instanţă inferioară. La mijloc erau 3 ani de puşcărie cu executare pentru un evazionist care nu dorea să se ducă la răcoare. Să câştigi 130 milioane vechi pe lună, să fii într-o poziţie atât onorantă şi de sus la cea mai înaltă instanţă de judecată, să ai copii şi nepoţii avocaţi la Baroul Bucureşti, si să te pretezi să te înhăitezi cu tot felul de puşcăriabili este dicolo de cât poate să înţeleagă un om normal. Nu mă îmbăt cu apă rece să cred că individa asta va face puşcărie vreodată pentru mita pe care se zice că a încasat-o pentru că nici colegul ei de năravuri, judecătorul Costiniu, n-a păţit nimic în afară de câteva nopţi speriate în arest iar colega ei, madam Bârsan, s-a dat lovită la onoarea de soţie de magistrat CEDO atunci când a fost căutată pe acasă de procurori. Cu siguranţă, colegii ei de breaslă o să găsească un viciu de procedură, ceva care să o transforme într-o victimă, într-o persoană persecutată politic sau dacă chiar n-o să se mai poată  o s-o pensioneze ca să nu cumva să scape pensioara de zeci de milioane de lei la care nu s-a gândit când a pus mâna pe bani. De ani de zile societatea civilă vorbeşte şi-n somn despre promovările la cea mai înaltă instanţă din România şi tot de atâţia ani acestei caste a judecătorilor nu-i pasă. Nu-i întreabă nimeni despre cum se judecă cutare sau cutare speţă atunci când sunt traşi de păr la Bucureşti pentru că nu există nici un fel de interes pentru acest lucru. Interviurile date pentru promovări sunt un fel de discuţii amicale ce au în spate tot felul de sfori, nu de puţine ori politice. Fapta conform căreia un judecător ia mită sub orice formă ar fi ea este cu atât mai gravă cu cât judecătorul a jurat să respecte legea, iar el este primul care o încalcă. Aşa că atunci când sunt prinşi ar trebui pedepsiţi cu mult peste cât sunt pedepsiţi alţi funcţionari ai statului care se dedau la aceleaşi obiceiuri pentru că ultimii măcar n-au jurat că respectă legea! Dar acum cred că vorbim discuţii, pentru că am fost cu toţii martorii unor scene incredibile care i-au avut ca protagonişti pe tot felul de reprezenţanţi ai acestei caste care s-au străduit să ne convingă că ei sunt mai presus de lege şi mai presus de STAT. Mi-e dor de madam Pivniceru, de madam Bărbulescu, de madam Bărsan care o să creadă până în ultima clipă a vieţii lor că noi, muritorii justiţiabili, asupra cărora au drept de viaţă şi de moarte, le sutem datori pe vecie.