Cum a devenit ”celălalt tip din Elveţia” cel mai bun tip din lume

Stan Wawrinka a produs una dintre cele mai mari surprize ale sportului când l-a învins, alaltăieri, pe Novak Djokovic, în finala de la Roland Garros. Cota lui Djokovic la pariuri înainte de partidă: 1,15. A lui Wawrinka: 5,50. Scorul la întâlniri directe pe zgură până atunci: 6-0 pentru Novak. Dar duminică ”Stan the Man” a fost Stan the Superman. A jucat mai presus de statistică, învingându-l fără drept de apel pe cel mai bun tenisman al ultimilor ani, bașca aflat în forma lui maximă. Un singur lucru eclipsează frumusețea partidei istorice de ieri: însăși povestea elvețianului Wawrinka.

În 2003, la 18 ani, Stan câștiga turneul de juniori de la Roland Garros și era privit ca o mare promisiune a tenisului. Nu avea să se ridice la nivelul așteptărilor. Până la 28 de ani a rămas doar un jucător decent din ATP, cu prezențe meteorice în top 20. Și, desigur, a mai avut și ghinionul cu naționalitatea. Timp de un deceniu, Wawrinka a fost ”cunoscut” drept ”celălalt tip din Elveția”. Deși a fost mereu considerat de specialiști și fani un talent uriaș și unul dintre cei mai spectaculoși jucători din tenisul actual, până în 2014 nu jucase decât sferturi de finală la turneele de Grand Slam. În 2014, literalmente din senin, a devenit al doilea tenisman după Del Potro care a reușit să fure un titlu de Grand Slam cvartetului Federer-Djokovic-Nadal-Murray în ultimii 10 ani (adică din ultimele 40), învingându-l în finala de la Australian Open pe Rafael Nadal. În sferturi, Stan îl învinsese pe Djokovic după unul dintre cele mai spectaculoase meciuri ale istoriei recente a tenisului, scor 9-7 în setul decisiv.

Apropo, ne întoarcem puțin în timp ca să vorbim despre primul titlu câștigat de Stan Wawrinka la seniori, dintr-un total de doar 10. Se întâmpla în 2006, la micuțul turneu Croatia Open Umag. Dar ceea ce face acum acel titlu să fie special este adversarul pe care Stan l-a învins în finală. Nimeni altul decât Novak Djokovic, în chiar primul lor meci direct. Ulterior, carierele celor doi tineri au continuat în ritmuri diferite: Djokovic a devenit unul dintre cei mai buni patru tenismeni ai ultimului deceniu, o legendă umblătoare, în timp ce Wawrinka s-a zbătut să adune victorii și bani, trofee mai puțin. În decursul carierelor de seniori, Stan și Novak s-au întâlnit de 21 de ori. Djokovic a câștigat 17 întâlniri. Dar din cele patru victorii ale lui Stan the Man, două au fost în finale și două în Grand Slam-uri, ultima chiar ieri. După o partidă în care pur și simplu l-a umilit pe cel mai bun din lume (59-30 scorul la mingi direct câștigătoare), Wawrinka a găsit resursele de modestie cu care să declare: ”Djokovic, Federer, Murray și Nadal sunt tenismeni mai buni decât mine. Nu pot să mă compar cu ei, nu voi intra niciodată în Big Four. Tot ce pot să fac este să încerc să progresez și să-i bat pe cei patru de cât mai multe ori, când ne întâlnim pe teren.”

Pentru novici și chibiți ca noi, este greu de imaginat cât de mult a trebuit să muncească un băiat din afara clubului select al celor patru, precum Stan, ca să ajungă într-o finală de Grand Slam, darămite să o mai și câștige. Dar ”celălalt băiat din Elveția” a reușit asta de două ori. Și de fiecare dată a învins doi grei pe traseu: pe Djokovic și Nadal în 2014, în Australia, și pe Federer și Djokovic acum, la Roland Garros. Explozia târzie a carierei unui tenisman fenomenal precum Stan Wawrinka este una dintre cele mai frumoase povești ale sportului. Și poate nimic nu vorbește mai bine despre dificultățile uriașe ivite într-o astfel de carieră decât citatul de pe antebrațul stâng al lui Stan. Este din Samuel Beckett și, într-o traducere liberă, sună cam așa: ”Ai eșuat de fiecare dată când ai încercat? Nu contează. Încearcă din nou. Eșuează din nou. Eșuează mai bine.”

Vizualizări: 71

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: