Noul ministru al Educaţiei, Curaj pe numele lui, are misiunea de a rezolva în sfârşit problema plagiatelor. Nu doar problema plagiatului lui Ponta. Nu doar problema plagiatelor zecilor de procurori şi de ofiţeri de informaţii care au susţinut doctoratul cu fostul vicepremier Oprea. Sunt sute de cadre universitare în România asupra cărora planează suspiciunea de plagiat. Sunt mii de studenţi care îşi cumpără lucrările de licenţă. Dacă ar fi să-şi piardă titlurile toţi cei care se fac vinovaţi de furt intelectual şi pot fi dovediţi, cred că ar fi anulate zeci de mii de diplome de tot felul. Anularea unei diplome ar produce tot felul de efecte, pentru că unii au avut tot felul de funcţii în urma diplomelor obţinute prin furt. Are cineva curajul de a face cu adevărat curăţenie? Este posibilă o curăţenie generală?

Rezistenţa la curăţenia care trebuie făcută în învăţământ va veni în primul rând din interiorul sistemului, tocmai pentru că mizeria i-a atins pe prea mulţi. Un ministru care are doar un an la dispoziţie nu poate rezolva problema, dar măcar să taie câteva capete. Să înceapă cu plagiatele cunoscute şi recunoscute şi să continue cât se poate de mult. Iar în paralel să blocheze toate fabricile de diplome care încă funcţionează sub acoperirea unor centre universitare.

Românii au început să înţeleagă faptul că furtul intelectual este la fel de periculos ca orice altă infracţiune. Cine se pretează să semneze o carte scrisă de altul se pretează şi la furt din banul public, de ce nu la furt din buzunar, la propriu. Nu doar furtul este problema, ci şi faptul că tinerii care au învăţat carte cu adevărat au fost daţi la o parte de cei care au avut bani să-şi cumpere note şi diplome. Sistemul de valori al societăţii a fost dat peste cap. Tocmai de aceea este esenţial ca guvernul Cioloş să dea o importanţă majoră eliminării furtului intelectual.