De ce?

Eu sunt, de fel, un adult ascultător. Cred că am fost și un copil ascultător. Dacă o persoană în care am încredere mă roagă să fac ceva probabil o voi face fără să clipesc, sau să întreb: de ce, din ce cauză îți trebuie, dar ce ai pățit ş.a.m.d. Acum știți pe cine să sunați dacă rămâneți în pană la 2 noaptea pe autostradă, nu?

Și când vine vorba de fie-mea tot așa pornisem: am ascultat cu sfințenie pediatra când mi-a spus ca trebuie să alimentez plodul, după naștere, din 3 în 3 ore, în ciuda faptului că fie-mea urla într-un hal îngrozitor, de foame, cam după o oră. Aproape o lună mi-a luat să iau în calcul măcar posibilitatea că s-ar putea să greșească pediatra și să știe mai bine plodul când îi e foame.

Cert e că, de la acel moment încoace, mă gâdilă de fiecare dată când nu înțeleg sută la sută sau nu sunt convinsă de ce îmi spune o persoană, să întreb: DE CE? Chiar dacă e vorba de o persoană în care am încredere.

Chiar cred că doctorii știu mai bine ce medicamente trebuie să iau, contabilii mai bine ce să declar la Fisc (oare se declară la Fisc ceva? mă scuzați, de fapt nu lucrez cu niciun contabil), mecanicul știe mai bine ce trebuie schimbat la mașina mea. 

Atât că acum, mai nou, trebuie să îmi explice și mie. Cu cuvinte clare, puține, ca pentru proști așa, da. Să înțeleg și eu.

De ce nu se scot copiii afară pe ceață, de exemplu. Nu că nu se scot și gata, nu funcționează așa. Trebuie să îmi explice ce e atât de rău la ceață și de ce nu ai voie să ieși la plimbare cu ei. O ştiați pe asta cu ceața? Eu încă n-am aflat care e explicația, așadar am mai ieșit și pe ceață.

Nu o să mă programez mâine la operație dacă un doctor îmi spune că trebuie să îmi scoată o unghie sub antestezie totală. O să întreb de ce și dacă nu reușește să îmi explice într-un mod satisfăcător e foarte probabil că o să consult încă un medic, pentru o a doua opinie.

O să insist la mecanicul auto că trebuie schimbate plăcuțele de frână, pentru că eu le aud clar scârțâind, chiar dacă el susține că senzorul nu arată nimic și eu sunt doar o femeie care habar nu are să conducă.

Și sincer, până la urmă, așa vreau să fie și fie-mea. Să nu facă lucruri fără să înțeleagă exact de ce e bine să le facă. Sigur că asta e un proces extenuant la 2/3 ani când la aproape absolut orice ai nevoie de o explicație (spălat pe dinți, dormit, luat căciula pe cap și chiar infinit de multe spețe și situații în care trebuie să dau o miniteză de ce vreau să facă ceva). Nu, dacă explicația nu e suficientă sau nu e bine argumentată nu face. Ceea ce e corect, nu? Un astfel de adult vreau să cresc: unul care ia decizii informate și nu unul care doar execută ordine.

sleepy00.wordpress.com

Vizualizări: 165

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din :

Citește și: