Decât Udrea, mai bine dreapta sau chiar stânga

Mocirloase vremuri pentru cei care vor să voteze anti-PSD în ziua de azi. În decursul deceniilor post-lovitură-de-stat tot am mai avut opțiuni, parcă. Parcă nu ne era chiar rușine să mergem la vot. Parcă avea și Constantinescu farmecul lui de om anti-sistem, darămite matelotul șasiu cu șuviță, pe vremea când se hăhăia mai charismatic. Acum, însă, îți pui mâna streașină la ochi, te uiți spre dreapta și nu vezi nimic. Dar asta pentru că te uiți prea sus, ia aminte! Când cobori privirea vezi niște forme nedefinite zbătându-se în noroi. Nu pentru că ar fi mizerabili sau genii ale răului. Nu sunt nici măcar atât. Candidații dreptei sunt ca niște copilași care se joacă în nisip, de-a bușilea. Fac pipi mult în același loc în care construiesc castelașe efemere și (de aia zic că) nisipul s-a transformat în noroi.

Mă tot uit cu speranță la câte unul, poate-poate mi-o spune ceva. Poate-poate voi simți pornirea plăpândă, incipientă, de-a ieși din casă la vot ca să-l pedepsesc pe plagiator. Dar nimic. Nici o mișcare, cu fiecare candidat al dreptei care se perindă pe ecran, simt cum dosul mi se înțepenește și mai trainic în scaun, deși nici măcar nu am un scaun chiar atât de confortabil. E chiar mai rău. Tare mi-e că nici dacă ies din casă în ziua votului n-o să am vreo tragere de inimă să merg la secție.

L-am văzut ieri pe Iohannis la B1. Tristă prezență, dacă mă întrebați acum o lună aș fi zis că fix de un mediocru serios și fără sclipiri avem nevoie pentru funcția de președinte al unei țări prea sclipitoare deja, dar uitându-mă la neamț n-am văzut nimic din Carol I în el, nici din Angela Merkel, nici din Michael Schumacher, măcar; poate doar după accident să semene. Toate cuvintele lui Iohannis sunt scoase cu forcepsul și mai grav este că nici măcar alea câteva pe care binevoiește să le rostească nu par ale lui. Dacă aveți un televizor HD la interviurile lui Iohannis, concentrați-vă bine și o să vedeți plecându-i din spatele umerilor niște sfori subțirele care merg în sus, înspre o mână care nu apare în cadru. Și nici nu e mâna vreunui mare păpușar, măcar, pentru că discursul lui Iohannis este exact cum am descris dreapta în primul paragraf: nisipos. După ce-l îngurgitezi, nu rămâi cu nimic în gură sau în memorie, doar cu niște bobițe enervante de nisip care îți crănțăne între dinți. Pe de altă parte, bine că o avem pe Elena Udrea! Nu știu ce ne făceam fără ea, chiar mergeam pe stradă vara asta și vedeam bărbați, femei și chiar copii suferind. ”Unde e Elena?”, mă întrebau toți din priviri. ”E așa populară și din popor, femeie adevărată, ca-n nuvelele lui Gala Galaction, vrem să candideze și să ne reprezinte, vrem să iasă din primul tur!”.

Vizualizări: 132

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: