Instituția cu cea mai mare încredere din partea populației din România a luat poziție împotriva desfrânării. Desfrânare care, zice Mitropolitul Ardealului, este noua modă la care se raportează televiziunile și, vrând-nevrând, consumatorii de televiziune. Ca linie generală, acuzația este corectă. Dar să ne gândim puțin și de la cine vine. De la Dumnezeu- Nu. Ci de la reprezentanții lui pe pământ. Noi știm că ei poartă cuvântul Domnului, dar nu le putem separa una de cealaltă. Vehiculul cu care circulă acest cuvânt ne calcă pe nervi. Cine vorbește de desfrânare- Popii- Hai, sictir! Ce înseamnă să fii desfrânat- Să duci o viață necumpătată. Corect- Una plină de excese și de păcat. Și preoții de la conducerea Bisericii Ortodoxe vorbesc despre excese- Tocmai ei-! Aceiași care vin cu Merțanurile ultimul tip la serviciu- Aceiași care încasează onorarii mai mari decât ale avocaților în urma unor decese (și nu doar atunci când câștigă slujba)- Aceiași preoți care nu admit și nu tratează cazurile hilare de homosexualitate petrecute în liniște chiliilor românenști- Sau te pomenești că aceiași mitropoliți care amenințau cu blestemul divin pe politicienii care nu donau la noua catedrală.

Am mai vorbit despre Catedrala Mântuirii Neamului, parcă. Cum altfel o putem privi noi, creștini de bun-simț, decât ca pe un monument al desfrânării și excesului- 600 de milioane de euro sparte creștinește, mare parte din ei de la bugetul de stat, într-o perioadă în care pioșii supuși mor de foame în locuințe care nu sunt ale lor- Cum se numește asta, altfel decât desfrânare- Cum se numesc cei 125 de metri înălțime ai edificiului altfel decât prost-gust și megalomanie- Cu ce drept primesc acești satrapi ai spiritului de două ori mai mulți bani de la buget decât primește cercetarea sau cultura- În ultimii 20 de ani, în România s-au construit circa 4000 de biserici cu bani de la bugetul de stat. Asta înseamnă una la două zile. Între timp, școlile și spitalele se închid care mai de care. Iar credincioșii bocesc pe la porțile lor, negândindu-se nici măcar o clipă că poate, într-o societate normală, școala și spitalul i-ar ajuta mai mult decât biserica.