Destăinuirile profesoarei pentru care s-a sinucis Alexandru

Colaborare, prietenie, iubire, despărţire, suferinţă, şantaj, calvar, sinucidere. Aceştia au fost paşii prin care au trecut, împreună sau separat, Alexandru şi Ramona. El, un elev studios, implicat în multe proiecte şcolare. Ea, o profesoară tânără, frumoasă şi deşteaptă. Cum s-a ajuns la sinucidere? Alexandru nu mai este ca să îşi poată spune povestea, dar a lăsat suficiente mărturii în calculatorul lui. Profesoara Ramona Mischie a decis vineri să rupă tăcerea şi să se destăinuiască în faţa jurnaliştilor.

Ramona Mischie l-a cunoscut pe Alexandru Popovici pe 15 septembrie 2008, la începerea anului şcolar. „L-am cunoscut pe 15 septembrie, când am venit la Colegiul Gheorghe Magheru şi am primit clasa lui. El era şeful clasei şi normal că trebuia să am mai multe discuţii cu el. Vorbeam mult pe messenger, în legătură cu proiecte, cu comenzile pentru manuale. Treptat, a început să îmi povestească despre problemele lui şi eu am acceptat asta. Mi-am dat seama că este un copil extraordinar de sensibil, care avea nevoie de cineva să-l asculte”, acesta este începutul unei poveşti neobişnuite, cu final tragic.

„Am dat dovadă de imaturitate”

La sfârşitul lunii octombrie, anul trecut, relaţia dintre Ramona şi Alexandru s-a transformat într-o prietenie destul de strânsă şi nefirească pentru o relaţie elev-profesor, după cum chiar Ramona Mischie a recunoscut. Au urmat câteva plimbări prin parc, săruturi, iar după câteva luni Ramona a decis să pună capăt unei relaţii care luase o turnură nepotrivită şi în care „Alexandru se implica mai mult decât era cazul”. Decizia i-a adus o mare suferinţă lui Alexandru, dar nici Ramonei nu i-a fost mai uşor, viaţa ei devenind un calvar. Chiar şi după ce Alexandru a terminat şcoala, era sufocată cu telefoane, e-mailuri, era urmărită la şcoală şi şantajată permanent că va fi responsabilă de sinuciderea lui dacă nu se va întoarce la el. „Dacă aş putea să dau timpul înapoi, cred că aş fi alertat pe toată lumea, familia lui, şcoala şi psihiatri cu privire la problemele pe care le avea”, mărturiseşte Ramona.

Profesoara Ramona Mischie se învinovăţeşte pentru că a dat dovadă la rândul ei de lipsă de maturitate, chiar dacă pentru o perioadă scurtă: „Îmi reproşez că am confundat mila şi afecţiunea ca pentru un frate pentru o scurtă perioadă cu altfel de sentimente şi nu mi-am dat seama că am de-a face cu un copil cu probleme psihice, care o să agraveze totul”.

A lăsat în urmă cu tabel cu tentativele de sinucidere

„De când am încetat să mai ies cu el mă ameninţa că se sinucide. Dar îl vedeam mereu la şcoală a doua zi, că îmi aflase orarul şi mă aştepta. Nu am crezut nicio clipă că îşi va duce la bun sfârşit ameninţările. Abia acum am văzut la poliţie că a scris pe o coală A4, sub formă de tabel, toate încercările de sinucidere pe care le-a avut”, a povestit Ramona Mischie.

Practic, pe tabelul de la poliţie este un lung şir de tentative de sinucidere şi este greu de înţeles de ce nimeni din familie nu şi-a dat seama de problemele lui Alexandru. În partea din stânga tabelului era scrisă metoda de sinucidere, iar în dreapta motivele eşecului. Ramona Mischie a citit tabelul la poliţie şi ne-a dat câteva exemple. Astfel, Alexandru scria că a încercat să îşi bage aer în vene, dar că probabil aerul a intrat şi pe sub piele, astfel că metoda a eşuat. Altădată scria că a încercat să înghită pastile cu insecticid, dat a vomat. Cu altă ocazie a vrut să se sufoce cu o pungă de plastic. „Îmi amintesc că mi-a trimis un mail odată că ar fi vrut să se sinucidă băgându-şi capul într-o pungă de plastic. Spunea că pentru scurt timp a vorbit cu Dumnezeu, care i-a spus că El l-a îndemnat să se sinucidă, pentru a putea lua legătura cu el. Dumnezeu i-a spus că este un înger, că şi eu sunt un înger, dar am luat-o pe căi greşite şi că el trebuie să se întoarcă pe pământ, să trăiască pentru ca să mă salveze pe mine. Am crezut că este o încercare disperată de a-mi atrage atenţia. Ştia că atunci când îmi reproşa că îl fac să sufăr, eu îi dădeam atenţie şi îi explicam că nu poţi să obligi pe cineva să te iubească. Pentru moment părea că înţelege, îmi dădea dreptate, dar apoi spunea că nu contează că nu îl iubesc, că este suficient că mă iubeşte el, că o să ajung şi eu să îl iubesc. Am înţeles că e inutil să îi explic, mi-am schimbat numărul de telefon şi i-am cerut să nu mă mai caute”.

„Ultima dată am vorbit cu el în dimineaţa zilei în care a murit”

Alexandru nu a putut să înţeleagă faptul că relaţia cu Ramona, indiferent în ce a constat, s-a terminat. Îi afla mereu numărul de telefon, la un moment dat a sunat chiar şi la mama acestuia, astfel au aflat şi părinţii ei de întreaga poveste.

Ramona Mischie povesteşte că ultima oară a vorbit cu Alexandru chiar în ziua în care acesta s-a sinucis. „M-a sunat miercuri, la ora 8.00, de pe un alt număr, sub pretextul că mă întreabă ceva de un proiect şcolar în care era implicat, chiar dacă nu mai era elevul nostru. În acest context mi-a reproşat că mă port urât cu el, iar eu i-am spus că nu este adevărat. Apoi a urmat un schimb de mesaje pe telefon, în care mă întreba dacă îl pot ajuta financiar să plece în străinătate şi eu am fost de acord. Probabil se aştepta să îl rog să nu plece. A urmat din nou un mesaj în care îmi reproşa din nou că m-am schimbat şi că nu mai sunt aşa cum credea el că ar trebui să fiu. Ultimul mesaj pe care i l-am trimis eu a fost acela că o să-mi schimb din nou cartela. Ultimul mesaj pe care mi l-a trimis el a fost rugămintea de a nu-mi schimba cartela şi promisiunea că nu mă va mai suna decât atunci când într-adevăr o să aibă nevoie de mine. Asta a fost tot, apoi am aflat că s-a sinucis”.

Ramona Mischie a spus că nu îi pasă ce o să scrie presa sau câţi o să o condamne. A acceptat să facă declaraţii presa pentru a-i fi lăsată familia în pace de către ziarişti. „Sunt sigură că voi avea parte de o viaţă lungă în care să port această povară în suflet. Nicio sancţiune de pe lumea asta nu poate să mă afecteze mai mult, m-a sancţionat el, aşa cum a promis. Voia să se sinucidă de ziua mea, considera că altfel nu voi suferi destul. Am trăit un calvar pe care doar eu l-am ştiut. Alex nu mai e din cauza mea”.

Ultimul drum

Alexandru Popovici a fost condus sâmbătă pe ultimul drum de sute de rude, prieteni, vecini. Cei câţiva prieteni care au acceptat că vorbească cu presa i-au reproşat gestul pe care l-a făcut. „Era un băiat extraordinar, nu ştiu cum a putut să facă atât rău celor din jur, cum de nu s-a gândit. Nu condamn deloc profesoara, nu are nicio vină, el nu trebuia să facă asta”, spunea o tânără amică a lui Alexandru.

Alexandru a fost înmormântat la Aninoasa, comuna de unde sunt bunicii lui. A fost al treilea băiat de 19 ani îngropat în acel cimitir după ce s-a sinucis. Pe aceeaşi uliţă unde stau bunicii lui s-au mai sinucis doi băieţi de 19 ani, buni prieteni: Marius Ovidiu Ghimpău pe 14 decembrie 2005, Ion Călin pe 7 ianuarie 2006. Şi chiar în ziua în care a fost îngropat Alexandru, în Aninoasa a fost găsit mort un tânăr de 20 de ani, cauze decesului nefiind cunoscute. (C.P.)

Galerie foto




Vizualizări: 734

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Justiție:

Citește și: