Sunt în parc. Am luat laptopul după mine, m-am pus pe o bancă mai la umbră și scriu, ca un moș ursuz ce sunt. Dacă antipaticii ăștia de copii vor avea imprudența să dea în mine (sau, mai grav, în laptopul meu) cu mingea aia cu care se joacă pe iarbă, lângă bancă, cred că o să le-o tai. Doar așa, ca să-mi respect statutul.
Sunt mulți copii în parc. Lângă mine e o toaletă publică. Hmm, poate că de asta am prins loc așa ușor. La toaletă e o coadă mare, majoritatea părinți cu copii. Ce politicos, mi-am zis, cred că în multe alte orașe din România iarba din parc ar fi fost o toaletă publică suficientă. O fetiță are cască roz, nu știu exact la ce îi trebuie. Nu cred că lucrează în construcții. Mama ei are un rucsac din care se ițesc cozile a două rachete de badminton. Un puști își plimbă câinele, atent supravegheat de părinții fericiți. E un ghem de blană pufos, cred că un pui de chow-chow. Câinele, nu copilul. Ghemul de blană ia un șervețel folosit, de pe jos, în gură și insistă să-și continue plimbarea așa. Copilul îl dojenește pe un ton apăsat și i-l smulge din bot. Un alt băiețel la vreo 5 ani cară un balon imens, albastru, cu heliu. Ăsta e aici fără părinți. O fetiță blondă cu codițe îi zice lui taică-su: ”Tati, ce frumoasă e floarea asta!”. Chiar e o floare galbenă, frumoasă. Taică-su îi zice: ”Dar te rog doar s-o admiri, tati, să n-o rupi, da?”. ”Eeei, cum s-o rup?!”, se miră fetița.
Dar ceva mă face ca, observându-i pe toți oamenii ăștia, să mă gândesc mai mult la părinți decât la copiii lor. Oare câți dintre ei sunt idioți și, fiind astfel, pun în pericol viața propriilor copii și (uneori) chiar și pe-a copiilor altora?
În ciuda avertismentelor specialiștilor, rata de vaccinare a copiilor în România a scăzut până la punctul critic. Deja avem primele semnale că o epidemie de rujeolă este pe cale să izbucnească, în contextul apariției unui focar cu aproape 100 de cazuri, în județele Bistrița Năsăud și Cluj. Teoretic, nici un copil nu ar trebui să facă rujeol în 2016, pentru că este o boală pentru care există vaccin. Doar în țări imbecile precum România e posibil. Dacă vaccinările nu se înmulțesc urgent, e posibil ca imunitatea ”de turmă” să scadă și ea, ba chiar ca virusul să sufere mutații și vaccinul să devină, în timp, ineficient. Pentru că părinții sunt idioți, cum spuneam. Și inconștienți.
În legătură cu sindromul hemolitic uremic, poate vă întrebați de ce taman în România au apărut, brusc, atâtea cazuri. Culmea e că e și mai rușinos de atât: s-a întâmplat și în alte țări, DAR TOT COPIILOR DE ROMÂNI. De ce? Cam din același motiv cu cel din paragraful anterior. Nu e de vină brânza, nici laptele, nici incompetența autorităților. Sunt de vină părinții care dau prostii să mănânce copiilor la vârste la care aceștia ar trebui doar să sugă. De pildă, unul dintre cazurile grave de SHU s-a petrecut pentru că unui copil de 1 an și jumătate i-au fost date sarmale. Probabil la felul 1, că am o presimțire că la felul 2 avea mici cu cartofi prăjiți.
Stau în parc și mă rog la nu-știu-cine-o-fi-acolo-sus ca părinții români să nu mai fie idioți. Stau în parc și mă înfior la gândul că idioții ar putea fi lângă mine.