De câțiva ani, guvernanții ne tot amenință cu falimentul sănătății pe care l-au botezat subfinanțare. De această dată cred că lucrurile s-au precipitat de tot, dacă ministrul cârpește bugetul luând de la dantură și dând la cancer și așa mai departe. Pentru ameliorarea acestei situații cred că există doar două variante: ori privatizarea întregului sistem de sănătate și lansarea unor proiecte naționale care să finanțeze intervențiile chirurgicale de mare anvergură  și cu multe costuri sau a unor tratamente de lungă durată pentru boli cornice grave. În această situație ar trebui ca fiecare dintre noi să avem o asigurare obligatorie care să acopere un anumit fel de servicii medicale des întâlnite în practica medicală și o altă asigurare, facultativă, care să acopere toate genurile de servicii medicale pe care le poate primi un bolnav. A doua variantă este cea care există deja acum, adică un fel de carcalete între sistemul privat și cel de stat, în care medicii și asistentele se duc de colo până colo trăgând cu ei pacienții din sistemul public către cel privat, doar pentru a încasa un al doilea salariu care de regulă este mult mai mare decât în sistemul public.

În acest caz, în avantaj este sistemul privat  care decontează din banii publici serviciile medicale furnizate de regulă de cadrele medicale care lucrează în sistemul public. Să nu ne mai ascundem după deget și să recunoaștem că majoritatea medicilor specialiști din spitalele statului te îndrumă direct sau îți dau de înțeles că ai putea fi tratat mult mai bine la cabinetul particular în care lucrează. Din acest punct de vedere sunt de acord cu ministrul antipatic Nicolaescu, care vrea să le interzică medicilor să practice și în sistemul public și în cel privat, promițând o mărire substanțială de salariu în unitățile publice. Unii o să zică că nu e drept, că un om poate să aibă mai multe slujbe, că dacă poate câștiga mai mulți bani de ce să-i îngrădești acest drept etc., etc. Toate aceste temeri pot fi normale și reale, dar așa cum suntem acum nu se mai poate. Nimeni nu se mai poate duce la un medic din sistemul public fără o atenție, fără ceva… Nu te poți opera în sistemul public fără să dai ceva. E adevărat că ceea ce dai este de cele mai multe ori mult mai puțin decât taxele din sistemul privat, dar cumva va trebui să scăpăm de cercul vicios în care ne învârtim de ani buni.

O realitate dură este aceea care arată că 3 milioane de angajați nu pot susține prin contribuții 20 milioane de potențiali bolnavi. De aici încolo putem broda orice scenariu. Sunt un om cu mult respect pentru anumiți doctori și asistenți în aceeași măsură în care am mult dispreț și multă ură pentru altă parte dintre ei  tratează aceste slujbe ca pe oricare altele. Fără dăruire, fără talent și fără multă muncă, doctorii și asistenții medicali sunt doar niște purtători de halate albe….