Teoretic nu ar fi așa greu. Cel mai greu este să fii primul stat care evoluează, primul om care creează, să fii primul în general. Când ești un stat înapoiat, însă, ar trebui să fie simplu: faci ce au făcut alții înaintea ta, pășești pe niște urme în zăpadă (ca să fim în ton cu ce-i afară) gata formate. Sau mai degrabă în noroi. Și atunci de ce nu reușim? Nu reușim pentru că nu înțelegem. Mimetismul nu este chiar la fel de simplu ca plagiatul. Lui Ponta i-a fost ușor la doctorat. A luat niște pagini, le-a tradus (sau poate le avea gata traduse) și le-a pus în teza lui, exact așa cum erau în cartea originală. A funcționat. Când vorbim însă de copieri mai complexe, îți trebuie și o doză de inteligență ca să știi să le aplici la cazul tău particular.

Diferența dintre modul în care funcționează civilizația vestică și cel în care o înțelegem și (încercăm să) o aplicăm noi este similară cu cea identificată de Albert Einstein în credință. Einstein nu a spus niciodată că nu crede în Dumnezeu, dimpotrivă. Într-o scrisoare trimisă unei eleve de clasa a șasea care îl întrebase dacă oamenii de știință se roagă, Einstein spunea, printre altele: ”Din cauza imperfecțiunii cunoștințelor noastre în domeniu, ne vedem nevoiți să admitem existența unui spirit suprem, mult superior omului, care are la bază un fel de credință și care declanșează ceea ce numim generic legi ale naturii. Sentimentul religios aparte pe care ți-l induce știința, însă, este incomparabil față de acela resimțit de persoanele mai naive.”

Ei bine, așa suntem și noi când încercăm să facem ca Germania: niște persoane mai naive care pervertesc toată ideea de civilizație și progres din neștiință și superficialitate. Poate că pur și simplu nu suntem făcuți pentru asta. Poate că nu am fost născuți în spațiul carpato-danubiano-pontic pentru a asimila noțiuni ca civilizația, democrația sau libertatea. Ne trebuie un tătuc. Ne trebuie un ghid pe care să-l considerăm un Dumnezeu mai mic sau poate chiar singurul (că, deh, dictaturile de stânga sunt laice). Vom crede ce va spune Dictatorul (poate să fie chiar Ponta, de ce nu?) chiar și atunci când ne va spune că ne e bine când, de fapt, ne e cam rău. Sau nu știți acel citat celebru din Stalin, rostit de tovarăș în niște vremuri de restriște pentru Rusia: ”Viața a devenit mai bună, viața a devenit mai veselă.” Chiar așa, tovarăși!