Ei, roboţeii

Trăim vremuri de criză, ni se zice la televizor. Nu-i adevărat. Criză e când stai o zi sau mai multe fără să mănânci, fiindcă nu ai ce. Sau poate chiar fără să bei apă. Atâta timp cât din cerșetoria low-level încă se câștigă suficient cât să-ți iei un senviș pe zi, nu e criză. Dar o să fie genul ăla de criză. Nu mă pricep la economie, nu v-aș putea spune pe ce mă bazez, dar o să fie.

Înainte, pe vremea când eram mai optimist, mă gândeam că marile războaie și marile înfometări nu se pot repeta. Că omenirea a evoluat dincolo de suferință și atrocitate, că triumful informației a adus cu el depășirea momentului critic. Dar, dacă momentul critic a fost depășit vreodată, revenirea foamei îl va fi readus. Am fost un prost. Omenirea încă e groaznic de involuată atâta timp cât un sfert din ea trăiește în sărăcie absolută. Nu fără educație sau spitale, ci fără orice fel de mâncare și apă. 1,7 miliarde de oameni pentru care ”criza” noastră ar fi raiul pe pământ. Omenirea a evoluat doar până la punctul la care să ne mințim că am fi atins un grad de civilizație satisfăcător. Fals. Ce au trăit popoarele civilizate în ultima sută de ani este mult mai mult decît ar fi meritat această rasă. Iar în lume trebuie să existe un echilibru. Și acel echilibru se va realiza nu prin evoluția involuaților, ci prin involuția evoluaților. Și nu cred că-i mare lucru pe care să-l putem face în legătură cu asta.

Ba da, am putea. Mă rog, ar putea. Dacă aș fi producător la Hollywood, în aceste vremuri grele aș reecraniza Fructele mâniei. La dracu, au trecut mai bine de 70 de ani de la prima ecranizare, ar fi și cazul. Până una-alta, dac-aș fi în locul vostru aș (re)citi cartea.

Poate exagerez. Poate nu va fi chiar atât de rău. Dar ce mă face să prevăd o culme a mizeriei umane este seninătatea cu care unii așa-ziși oameni trăiesc într-o lume absolut paralelă cu cea reală. Când vezi în ce universuri utopice își petrec scurtul timp pe pământ oamenii ăștia complet deconectați de la viața așa cum e ea, Matrixul ți se pare un film groaznic de neoriginal. În fond, chiar așa se întâmplă: oameni care se duc în cluburi, oameni care fură filme proaste de pe net și se mai și uită la ele, oameni care fac poze sau își fac selfie-uri, oameni cu tabieturi aberante ca băutul cafelei combinat neapărat cu o bârfă de cel puțin o oră, oameni care omoară animale și-i zic hobby, oameni care râd la glume proaste, oameni care visează să-și ia mașini, oameni care visează să-și facă un credit, oameni care cred că să te îmbeți e mișto, oameni care fac sex cu o pasiune nenaturală, oameni care se iubesc mecanic, oameni idealiști care vor să salveze chestii uriașe ca rase de animale sau Pământul cu totul, oameni care muncesc și trăiesc pentru momentul în care-și vor cheltui salariul pe haine. Și mai aveam vreo 250 de exemple, dar mă dor buricele degetelor. În principiu, sunt niște roboței. Unii veseli și fără prea multe griji, desigur. Dar tot roboței.

Vizualizări: 137

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: