Elefantul Ponta, între scriitori

Am fost în piață. A Universității. Nici măcar nu știam pentru ce se protestează inițial, recunosc. Dar chiar și așa era frumos. Parcă și Dumnezeu sau Universul sau Romica Jurcă (unul dintre ei trei trebuie să fie) ține cu democrația și a acordat un vot anti-PSD, oferind Bucureștiului o temperatură de 12 grade într-o seară de noiembrie. Am stat de vorbă, am glumit, am strigat. Nu mulți, vreo 7-800. Dar între aceștia 500 am glumit cu Mircea Cărtărescu, cu Florin Iaru, cu alți scriitori optzeciști pe care nici măcar nu-i cunosc, dar și cu intelectuali mai recenți, contemporani, ca Iulian Tănase sau Adi Georgescu, oameni care s-au certat de sute de ori, uneori grav, în decursul timpului, dar care sâmbătă seara au fost uniți de aceeași idee: că lumea trebuie lăsată să voteze; și, în subsidiar, că e foarte grav dacă Ponta ajunge președinte.

În piață au apărut și Nicușor Dan și Monica Macovei. Moda primului a trecut, acum toată lumea a făcut poze cu Monica. Cu cearcăne și pungi sub ochi, fără față de președinte, cum glumea unul dintre cei prezenți, dar simpatică și mai volubilă decât v-ați fi așteptat, la televizor. După proteste, am mâncat mici cu scriitorii. Să mănânci un mic și să bei o bere la o bodegă din centrul vechi cu oameni care probabil vor câștiga, odată și odată, premiul Nobel, nu e de colea. Nici să discuți politică, nici să spui bancuri. Apropo, îl știți pe ăla cu votantul lui Ponta? Cică un votant tipic Ponta, de la țară, ajunge la oraș și se duce direct la grădina zoologică. La întoarcerea în sat, țăranul devine vedeta comunei. Toată lumea din sat se adună la o șezătoare, un fel de poiană a lui Iocan, iar țăranul proaspăt întors de la Zoo stă în centru și povestește.

-       Ce-ai văzut, Ioane, la grădina zoologică?

-       Băi, frate... Băi, mânca-v-aș sufetul vostru! Am văzut lamă, mă! Știți cum e lama?

Sătenii se uită ca trăsniți. Habar n-aveau cum e lama. Așa că Ion continuă:

-       Băi, știți calul lui Manole?

-       Da, se aud murmure de la publicul vrăjit.

-       Ei, lama asta e exact cum e calul lui Manole, doar că are părul mai mare și un bot mic așa, și niște ochi mari și copite despicate!

-       Extraordinar, se miră sătenii. Chiar există așa ceva?!

-       Da... Și am mai văzut tigru!

-       Ei, na! Ăla cum e?!

-       Păi, știți calul lui Manole? Exact așa arată, numai că e mai scund și are o blană cu dungi așa și niște colți mari de tot.

-       Incredibil! Și ce-ai mai văzut, Ioane?

-       Crocodil! Știți calul lui Manole? Fix așa arată, doar că mult mai scund, merge pe burtă, și are niște solzi și o coadă mare și o gură și mai mare cu mulți dinți.

-       Fantastic! Și atât?

-       Nu. Am mai văzut și un elefant.

-       Ferească sfântul! Ăla cum e?

-       Știți calul lui Manole?

-       Da.

-       Ei, n-are nici o legătură!

Ei, la finalul serii, asta a fost și concluzia cu președintele României. Dacă nu știți cum trebuie să arate, imaginați-vi-l pe Victor Ponta. Gata? Ei bine, n-are nici o legătură.

Vizualizări: 149

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: