Când credeai că gata, s-a terminat, când te simțeai învingător și eliberat, fix în clipa când ridicaseși palmele și te pregăteai să le pocnești una de cealaltă, în niște aplauze dureroase, dar triumfătoare, taman atunci PSD-ul îți arată că mai are multe de zis.

Victor Ponta era Satana, dar Gabriela Firea e mult, mult mai rău de-atât. E baba cu batic care înconjoară biserica în genunchi și stă la coadă o noapte să pupe moaștele, convinsă fiind că Dumnezeu, nu sperma eliberată-n vagin, îi aduce însămânțarea glorioasă. E soția corupției și a traficului de influență, amanta lipsită de scrupule a șpăgii și puterii exprimate cocălărește. E trompeta care a suflat în orificiile lui Voiculescu și care l-a făcut până și pe Marius Tucă să pară intelectual rasat. E mama de profesie cu care copiilor le e rușine, într-atât de rușine încât se gândesc că mai bine nu s-ar fi născut. E jagardeaua care s-a căsătorit pentru avere și s-a recăsătorit la câteva clipe (aproape) după moartea bolnavului soț pentru O NOUĂ AVERE, averea celui mai grețos primar de țară din sudul (sau din nordul) României. E proasta satului teleportată într-un oraș de 2 milioane de locuitori. E mirosul ăla fad, și totuși persistent, care umple camera după râgâiala de mici. E usturimea care îți rămâne la baza testiculelor după ce ai exagerat cu sexul pe căldură. E nămolul și găinațul care ți se așază pe mașină la o oră după ce ai fost cu ea la spălat. E fiara din povești, e coșmarul realității.

Unde au găsit-o? Nu se știe, dar au reușit. Cumva, PSD-ul a reușit să găsească pe cineva mult mai rău decât însuși Antichristul pentru alegerile din București. Și, tot cumva, are șansele cele mai mari să le și câștige. Vai de noi! Dacă asta iese primar, dăm înapoi (iar) cu 15 ani.

Sigur, vorbeam acum din perspectiva bucureștenilor. Voi, gorjenii, nu vă amăgiți. Dacă iese iarăși PSD-ul și în județul ăla uitat de Dumnezeu, atunci voi n-ați dat înapoi deloc. Da, da, ați citit bine. Chiar deloc. Ați rămas exact acolo unde erați. În 1980. Somn ușor!