Uraaa! A mai murit o celebritate. Cioclii din presă și-au tras dricurile mai aproape de redacții și s-au apucat să scrie cu înflăcărare. Unii de foarte bine, alții de rău, ca să-i stârnească pe primii. Era și timpul să moară bietul Jobs. Se învârt vulturii și hienele din presă în jurul lui de prin 2003, când a fost diagnosticat cu cancer de pancreas. Ca în toate cazurile de oameni cu bani (știu, sună cinic, dar asta e), Steve Jobs și-a mai mințit boala vreo 8 ani. Chiar s-a spus despre el la un moment dat că a ”învins cancerul” (ce clișeu stupid). Dar cancerul a întors meciul în a doua repriză și-a bătut cu 2-1. Scor final. Titlul dat în mai toată presa s-a subînțeles: ”Steve Jobs a pierdut bătălia cu cancerul”. Dom'le, numai știri negative în presa asta! Să se dea și de alea pozitive. Ca de exemplu ”Cancerul a câștigat bătălia cu Steve Jobs”.

Gata, să nu mai fim răi cu cei dispăruți. Să fim doar corecți. Compararea lui Jobs cu genii precum Einstein sau Michelangelo (am văzut-o în mai multe publicații) mi se pare puțin deplasată. Jobs n-a fost tocmai un geniu creativ. A fost mai degrabă un geniu de upgrade. Nu a inventat calculatorul și nici telefonul. Dar, ce-i drept, le-a upgradat astfel încât să devină mai prietenoase cu utilizatorul ca oricând. Utilizatorul a apreciat asta și a început să cumpere dispozitive cu ”i” mic în față. Asta și datorită faptului că Jobs, un tip foarte charismatic, a fost nu doar un geniu al charismei, ci și unul al marketingului.

Aici, la charismă, se face diferența când vine vorba de celebritate și atitudine a presei post mortem. E mai bun Steve Jobs decât Bill Gates- Probabil nu. Doar că Jobs e vagabondul briliant care s-a bătut cu sistemul, iar Gates a fost tocilarul genial care nu știa să se exprime. Și care a lucrat pentru sistem. Oamenii l-au iubit pe Jobs nu pentru că ar fi fost genial (deși a fost, într-o oarecare măsură), ci pentru că a fost curajos. Spiritul de frondă împachetat într-un ambalaj user-friendly e adorabil. E cheia succesului. La mulți ani!