Mi se pare trist şi paradoxal că, pe măsură ce accesul la informaţie a explodat, în ultimii ani, iar spiritul critic al românilor s-a trezit din amorţire, odată cu criza economică resimţită tot mai acut, un singur domeniu pare să dea semne evidente de regres: politica. Este aproape incredibil cum, după atâţia ani de discuţii aprinse pe Facebook, de satiră mai bună şi mai proastă anti-politicianistă şi de repetare obsesivă a dispreţului pentru tipul de politician demagog şi cu o lipsă de principii de-a dreptul incredibilă, ajungem iar şi iar în prag de alegeri parlamentare şi ne trezim cu nişte liste parcă mai înfiorătoare ca niciodată: pe lângă demagogii şi infractorii wanna be sus-numiţi, pe listele de viitori aleşi ai neamului mai sunt, invariabil, trei categorii de oameni: amantele (a căror prezenţă în Parlament va reprezenta, tot paradoxal, o culme a misoginismului, nicidecum o îmbunătăţire a percepţiei despre capacităţile unei femei de a conduce ceva, ca de exemplu ţara), amanţii amantelor şi tinerii demagogi imberbi care visează că, odată, vor ajunge la rafinamentul de a-şi permite o amantă.

În calitate de membru al societăţii civile (ce-o mai fi şi aia) şi de apărător al principiilor şi-al inteligenţei pe internet, îmi scriu chiar acum demisia. Totul a fost în zadar. Dezbaterile, criticile, citatele grijuliu transformate în jpeguri şi puse lângă chipul autorului, ideile, au fost toate mai sterile decât pântecele eternei prime doamne a neamului nostru neocomunist, doamna Nina.

Pe cât facem pariu că dacă Iisus vine mâine în România, se bagă-n politică şi se înscrie în PMP, Mircea Badea nu va fi impresionat? Încă din prima emisiune de după aflarea veştii cu Iisus înscris în PMP: ”Iisuseeee, băsistuleeee, jegosuleeee, marş înapoi de unde-ai venit, poporul nu te vrea!”. şi, într-adevăr, cel mai nasol este că chiar cred că poporul nu l-ar vrea. Asta este şi drama cu poporul ăsta, de fapt: că-i atât de cretin încât, chiar şi-n credinţa lui neostoită, dacă Iisus ar apărea în carne şi oase într-o benzinărie din centrul Iaşiului, oamenii l-ar da la o parte cu dispreţ şi s-ar duce să pupe nişte moaşte, ca să le-ajute în viaţă.