Între libertate şi credinţă stau 12 morţi

Evenimentul care a zdruncinat lumea săptămâna trecută a fost cel de la Paris, în care 10 ziarişti ai unei publicaţii despre care până atunci nu auzise multă lume în România au fost asasinaţi cu sânge rece de fanatici islamişti. Asasinarea ziariştilor a paralizat o lume întreagă, o Europă care nu părea că este ţinta teroriştilor islamişti a rămas înmărmurită. Sigur că marşul de solidaritate care a urmat precum şi participarea multor şefi de state cu reale probleme legate de terorism sau islamism şi-a atins scopul iniţial, acela de a demonstra că lumea nu se sperie de dezaxaţi şi oricât de separaţi am fi de tot felul de probleme ne poate uni într-o clipă ideea de libertate şi curaj. Publicaţia care a generat valul de simpatie şi empatie, Charlie  Hebdo, ai cărei ziarişti au fost asasinaţi, a reuşit să se regrupeze şi să apară la scurt timp după evenimentul tragic într-un tiraj năucitor şi practic să devină cea mai cunoscută publicaţie de pe mapamond, notorietate pe care nu şi-ar fi dorit-o în acest mod.

Reprezentanţii revistei, de-a lungul timpului, pur şi simplu s-au străduit să ofenseze islamismul prin tot felul de metode dintre care cea mai cunoscută a fost caricaturizarea lui Mahomed, Dumnezeul musulmanilor. Şi asta în numele unei libertăţi absolute care ne-ar permite tuturor să spunem orice despre oricine, oricând şi oriunde. Până la un punct sunt de acord cu ideea de libertate, atâta timp cât libertatea ta sau a voastră nu-mi afectează mie libertatea, în condiţiile în care eu mă străduiesc ca libertatea mea să nu deranjeze libertatea voastră.

Publicaţia pariziană a atacat, în numele unei libertăţi absolute, ce au mai sfânt pe lumea asta islamiştii, pe Mahomed, şi asta nu o dată, de două ori, ci ediţii nesfârşite, până când s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Să fim înţeleşi bine, nimic pe lumea asta, nici măcar Mahomed nu poate fi un motiv bun pentru a asasina oameni, pentru sânge, pentru moarte, dar ziariştii trebuie să înţeleagă că sunt sensibilităţi, mai ales spirituale, de care nu e bine să-ţi baţi joc. Îi admir pe credincioşi şi îi detest pe fanaticii care în numele credinţei comit crime abominabile. Din păcate, nici ziariştii nu vor învăţa nimic din acest tragic eveniment şi nici islamiştii de care s-a lipit eticheta de fanatici. Aşa că mă aştept ca în continuare să ne măcelărim unii pe alţii ori în numele libertăţii, ori în numele religiei.

Vizualizări: 179

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: